Ți s-a spus să fii puternic și să nu plângi. Și uneori îți vine să urli, da’ nu o faci pentru că trebuie să ai grijă de imaginea ta, să nu vadă alții că “ești slab”. Și îți înghiți lacrimile, și urletul, și începi să sughiți, pentru că ele vor să iasă afară cu orice preț. Dar societatea nu vrea nici să sughiți, de parcă a fi lipsit de emoții și ignorant e o virtute nouă. Și asistăm la spectacolul unei societăți pline de ignoranța față de propria viață: ești într-un mare rahat? Nu te consuma, fii puternic, ignoră! Te-a părăsit persoana pe care o iubeai și i-ai dedicat ultimii ani din viață și ți-ai construit vise lângă ea? Dă-o dracului, fii puternic! A murit un om la care ții foarte mult? Ia un calmant și fii puternic!
Nu funcționează!
“Puterea” e o aiureală inventată de ceilalți ca să nu se simtă ei aiurea văzându-te într-o stare de toată mila. Așa că trage-ți o perdea între tine și ei și mergi și plângi singur, părăsit de toți, închis în debara. Să nu plângi prea tare, ca să nu te audă și să-i deranjezi.
Ți s-a spus că dacă muncești mult, mult, ai să ai tot ce îți dorești. Și tu muncești încontinuu, de când te știi cu forță de muncă. Ai muncit întâi în școală, apoi la serviciu, apoi acasă, apoi la relație, apoi la voluntariate, apoi la tine. Ai tot muncit, închizând ochii când pe lângă tine trecea unul care nu muncea vreun pic, dar avea totul. Și încă muncești, sperând că într-o zi ai să ai și tu ceva al tău, un colț în care seara să pui capul liniștit pe pernă, luând în brațe o persoană iubită și mângâind o pisică, în timp ce în camera alăturată doarme un pui de om, liniștit. Și speri că mâine dimineață nu va trebui să te gândești “iar” la ce pui în farfurie, la cum plătești facturile, la cum să supraviețuiești încă o zi.
Nu funcționează!
Sacrificiile și martirizarea nu sunt răsplătite decât în cărțile menite să te îndoctrineze când ești mic. Oamenii care muncesc mult mor muncind mult, apoi mai sunt ținuți minte de fii până la praznicul de un an și uitați, încet, încet. Au fost sute de mii de oameni care s-au sacrificat ca să aibă o viață mai bună până acum și au murit fără nimic, de ce să fii tu fix excepția aia din cărțile de povești?
Ți s-a spus că fiind un om cu suflet bun, lumea are să te iubească. Dar “lumea” nu mai știe să iubească și când vede un om bun face tot posibilul să îl transforme într-unul rău. “Ești prea naiv!”. “Ești fraier!”. Și-ți iei șuturi de la ei până când ajungi și tu să-ți spui “Prost mai sunt!” . Și ești, pentru că ești unul dintre puținii oameni cu suflet mare într-o lume sălbatică și flămândă. Ca și cum ai fi un rebut într-o linie de bluze de corp: trebuie să fii vândut în magazinul fabricii, la preț redus.
Nu funcționează!
Nimic din ce ai fost învățat că funcționează, nu funcționează! Și-atunci în cine să mai crezi?
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
