Am să vă povestesc despre Lara, o bună prietenă, despre care am crezut dintodeauna că este materializarea lui Audrey Hepburn, aşa de bine îi semăna fizic! Ne revedem când şi când, şi o regăsesc de fiecare dată altfel. Ştie să se reinventeze. Nu pune accent doar pe partea fizică. Ştie că inteligenţa este importantă în devenirea ei ca femeie. Când era mică, Lara era tare curajoasă. Se lupta pentru drepturile ei. Ştia cum să le obţină. Era mereu premiantă. Avea mulţi prieteni. Se zice că părinţii sunt cei care îi manipulează pe copii şi apoi ei, copiii, când devin mari, rămân amprentaţi cu dorinţele şi speranţele părinţilor, cu modul lor de a a se raporta la lume și sine, în funcţie de relaţiile avute în perioada de incubare şi de dezvoltare. La toate acestea, se adaugă după caz particularităţile copilului, inteligenţa, personalitatea, aspiraţiile sale şi altele. Ea a ştiut să se dezidentifice de vocile părinţilor.
Lara, era o luptătoare, adevărată, dotată cu inteligenţă, charismă, determinare şi stimă de sine ridicată, fondată pe gratitudinea părinţilor şi a celor din jur, dar şi pe ceea ce simţea ea că valorează şi reprezintă. Lupta pentru afirmarea şi demonstrarea dragostei tuturor, care nu întârzia să apară. Ea, dragostea, se manifesta şi fără artificiile ei, dar Lara vroia mai mult şi mai mult, şi a început să primească din ce în ce mai rar. Legea echilibrului, ce să-i faci? Nu se ştie ce anume din sufletul ei se căuta înţeles! Lara nu ştia cum să se înţeleagă. Privea mult în exterior pentru a se defini prin job, prieteni, proprietăţi.
Lying to be perfect
Cei din jur se îndepărtau de ea, căci devenise disperată, falsă, rugătoare şi apăsătoare în căutarea iubirii şi aprecierii tuturor. Obosise şi ea, dar nu se putea opri. Şi prima ei mare iubire a fost o demonstraţie de eşec. A făcut tot ce a putut pentru a avea iubirea lui. S-a împotrivit părinţilor, a fugit chiar de acasă o perioadă pentru a-și trăi iubirea, căci părinţii mirosiseră potenţialul pericol plutind în aer, şi din iubire, au vrut să-şi protejeze odorul. Ea s-a opus vehement şi chiar dacă neîmplinirea sufletească i-a adus câţiva ani de tristeţe, a reuşit să iasă din ea. Cu un mare preţ. A învăţat că este de preferat să nu îţi mai arăţi sentimentele şi nici să vorbeşti despre ele, cât despre cerşitul iubirii, nici vorba! Ea şi Marlene Dietrich erau surori gemene. A trăit nemaiubind multă vreme. Şi-a închis poartă inimii, a încuiat-o cu cheia pe care a aruncat-o în lume. Cheia şi-a găsit mulţi găsitori care veneau să deschidă poarta, dar pentru că Lara schimba des broasca, nu se mai potrivea, iar cei care veneau, ajunseseră să strice încuietoarea din atâtea încercări, unii mai loveau şi cu mâinile şi picioarele. Alţii cu capetele. Plecau răniţi ca şi uşa, iar Lara trăia în siguranţa propriei iluzii. Devenise şi cam meschină, se bucura când făcea farse sau dacă oamenii sufereau în urma ei. Dezvoltase o critică fină şi performantă. Mirosea oamenii. Era extrem de inteligentă. Ştia cum să se folosească de ei. Avea experienţă, doar. Unul singur a scăpat, primul ei iubit, şi acela i-a marcat viaţa!
De la o vreme, devenise cam fragilă, deşi deborda de falsă energie şi râsete schimonosite care o oboseau şi mai tare şi o epuizau încet. I-au ridat în timp faţa frumoasă. Se şi îngrăşase că deh, erau kilogramele ei de durere. Devenise nemulțumită cronic şi dădea seama că pe undeva povestea vieţii ei era greşită, dar nu ştia cum să facă să o schimbe, căci mintea, corpul şi emoţiile o trăiau pe ea. Fiecare zi era o mai mare nefericire, dar ea nu găsea soluţia.
S-a hotărât, să nu îşi mai folosescă scuturile şi să deschidă uşa inimii, chiar dacă ştia că uneori va mai durea. A învăţat să ierte şi să nu mai fie disperată după controlul, iubirea şi aprecierea celorlaţi. A învăţat să se iubescă. A fost un proces de lungă durată, că deh, obiceiurile au viaţă lungă. A învăţat să accepte că durerea, ca şi plăcerea, face parte din viaţă. Că ne transformă şi ne apropie mai mult de esenţa noastră şi de ceilaţi.A învăţat să iubescă cu inima şi se simţea fericită cu adevărat. A slăbit fără să mai facă eforturi disperate. În căutările ei de autovindecare, a găsit o reţetă bazată pe afirmaţii şi vizualizare. Kilogramele ei de durere o protejaseră suficient timp.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Lucrezi de acasă? Iată cum să îţi creezi spaţiul perfect pentru muncă
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
