Familia e un înveliş. O umbrelă magică construită din fire nevăzute care legă straniu oamenii de sub ea. Unii sunt rude de sânge, unii intră în familie prin alianţe, unii sunt în familie pentru că aparţin dincolo de logică. Apar şi fac parte din familie: bunici, mătuşi, unchi, veri, copii înfiaţi sau aciuaţi prin casă, prieteni care devin de-ai casei, bone, chiar şi animalele de companie. Membrii familiei sunt legaţi prin iubire sau ură, trecut comun sau viitor, durere sau pedeapsă, prin roluri clare sau pierdute în inconştient. O pisică este membru al familiei pentru că numai cine a iubit o pisică poate şti cât de mult îţi lipseşte sau cât de mult spaţiu familial poate să ocupe. Dincolo de reguli, o familie este o compoziţie inconştientă şi profund sufletească. Simţim că aparţinem unei familii sau, dimpotrivă, putem simţi că nu aparţinem genitorilor noştri. Familia este o alegere atât conştientă, cât şi inconştientă, dar profund personală. A veni o lege să mi spună cine să facă parte din familia mea e ca şi cum ar veni cineva de pe stradă să mi spună cum să-mi organizez frigiderul.
Familia e învelişul care ne asigură apartenenţă, rădăcini, un nume, o locuinţă. Dacă o familie are o îndatorire sacră şi un sens, atunci acesta este acela de a asigura membrilor ei protecţie, suport, educaţie, hrană, sprijin şi înainte de toate, apartenenţă.
Procreaţia nu este o îndatorire primară a familiei. Există familii care nu procreează. Sunt ele oare mai puţin familii? Sexul nu face pate din „must have-ul” unei familii. Cunosc cupluri care din diverse motive, boli, întâmplări, nu au o viaţă sexuală. Sunt ele mai puţin familii? Cunosc familii cu activităţi sexuale care se abat de la normă, fără a intra sub incidenţa ilegalului. Sunt ele mai puţin familii? Simt oare membrii acestei familii că nu aparţin sau că nu beneficiază de suport?
A face din activitatea sexuală un criteriu de stabilire a ce înseamnă o familie înseamnă o pervertire a noţiunii. Am lucrat cu familii şi mereu am analizat felul existenţei familiei, legătura dintre membri, construcţia, cât de bine se simt membrii ei, cum se articulează între ei, în ce climat cresc copiii, ce roluri au, cum sunt investiţi. Ca parte socială, analizez posibilităţile familiei de a asigura o casă, hrană, îmbrăcăminte, educaţie. De multe ori, cuplul nu poate asigura singur aceste nevoi şi se apelează la familia extinsă, care vine cu propriile resurse umane, materiale sau de alt fel. Sexul şi felul cum fac membrii familiei sex este analizat doar în contexte speciale, în adâncimea analizei, acolo unde lumina pătrunde greu. Sexul nu este ceva cu care să defilăm în frunte. Este o pornire interioară pe care încercăm să o adaptăm cerinţelor realităţii.
Sunt multe criterii de a analiza o familie, dar cred că ultimul dintre ele ar trebui să fie felul cum adulţii fac sex.
Pe Cătălina o găsiți toată aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Prostia omenească și prostia românească
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
