Ai cumpărat kit-ul unui raft de perete, de la Praktiker, să zicem. N-a fost greu să-l bagi în portbagaj. (Mai greu a fost să găsești parcare aproape de ușa magazinului, zău!) Băiatul angajat, deși privindu-te sever și superior, convins că-i angajat pe viață, te-a ajutat totuși să încarci cutia. Mrr. Ești femeie, cu ambiții nesăbuite, nebunești, perverse chiar. Ai vrea ca el, bărbatul tău, (să-l numim generic Gelu – doar fiindcă azi îmi place cum sună „Gelu”, mâine poate fi Alfons sau Oli), să monteze în perete, cu dibluri, raftul. Când? Păi, sâmbătă dimineață, fiindcă numai atunci nu-i la muncă, iar duminică va merge sigur la meci.
Cum procedezi? Știind că ULTIMUL lui vis erotic fierbinte e raftul acela. Că-i fantezia TA neîmpărtășită, nu a LUI.
Dar mai bine să-ți spun, întâi, ce să NU faci!
NU începi prin a aerisi în dormitor sâmbătă pe la șapte dimineața, scăpând intenționat pe jos obiecte care să facă zgomot, deci încercând să-i induci subliminal că-i zi normală de lucru și, gata cu lenea, hai la raft! Nu face asta, fată, că pierzi bătălia! Lasă-l să doarmă cât vrea, că joci la miză mare. Raftul n-o să-i ia mai mult de o oră, posibil trei, dacă scotocitul după bormașină, dibluri și gips devine partea cea mai lungă a proiectului! Asta dacă Gelul tău nu-i, feri’ Doamne, dân acela criminal care știe exact unde a pus unicul șurub/stea. Sper să nu fie, că ăștia-s criminali!
Deci îl lași să doarmă cât vrea, amorțindu-i vigilența cu sentimentul libertății absolute. E important ca, atunci când el se va trezi (nu de sonorul aspiratorului!!), tu să știi EXACT ce pași ai de urmat. Îl momești cu ceva ce-i place, să zicem cafeaua de dimineațo-prânz, dar menții musai o rezervă misterioasă. Cum că ceva inefabil planează asupra voastră, iar el să fie interesat ce anume. Lasă-l să creadă că-i ceva grav. Îți și spun de ce! Fiindcă își va tomografia fulgerător ultima lună și se va că_a pe el întrebându-se ce ai aflat. Iar când va pricepe ca-i treabă NUMAI de raft, se va ușura bucuros și va monta fără ezitare. Pe principiul… mai rău să nu fie. Fii, deci, tristă și tăcută.
©Edward Hopper
– Heey, ai ceva? te va întreba.
– Mmm… nu. Nu cred. N-am nimic.
– Hai, zi! Zi, odată!
– Nu. Nu-i momentul. Bărbierește-te, fă un duș și apoi discutăm serios.
În timp ce Gelu va face duș, se va spăla pe dinți și se va bărbieri, tu fierbi cafeaua și adopți poza nefericitei. Lași capul în parchet, privind în punct fix. Mângâi absent ceșcuța de cafea. Poți să și fumezi – e toxic, nerecomandat, dar în război dă bine imaginii. Pregătești ofensiva.
– Hai, zi, zi odată ce-i cu tine! Ce-ai, iară?
– Știu, ȘTIU!! că n-ar trebui să te rog azi, sâmbătă, când poate te-ai odihni și tu… că muncești enorm, nu vreau să mă gândesc cât de obosit trebuie să fii…
– Așa, așa, zi! Ce-i?
– Raftul în birou. L-am cumpărat joi, aș avea o nevoie uriașă de el, chiar TU ai spus că… iar aici bagi chestii pe care nici nu le-a spus, nici nu le-a vrut, nici gândit, bagi fără milă, fiindcă va crede că, de fapt, el a vrut raftul. Nu-l supraestima.
Dacă-l simți înduioșat, ușurat că-i numai asta, înmuiat, poți juca (scurt!) la cacealma… Nu lungi, că riști tot. Scurt, am zis.
– Dar, dacă crezi că nu poți azi, nu-i nimic. M-oi descurca încă o săptămână fără raft, deși tare, tare greu… poate-l rog pe tata să vină.
În principiu, dacă mă asculți, ai 90 % șanse să monteze raftul. Iar duminică le va zice băieților cu fotbalul că a fost ideea lui.
10 % risc asumat e ca, în timp ce mimezi nefericita, misterioasa, așteptându-l la cafea pentru o dicuție „grea” despre etajeră, el să zică din prima:
– Nu, mami, n-am nimic cu Corina, sunt doar bârfe, crede-mă!
Iar tu, să-ți torni a doua cafea, întrebându-te cine-i Corina și la ce se referă el. Și să te prinzi că ultima ta grijă pe pământ, în acea sâmbătă, e raftul.
Dar nu te sinucide stângaci și ineficient, nici nu reacționa pripit, fiindcă am să-ți pregătesc o schemă mișto cum să faci s-o nimicești pe Corina „în contumacie”.
Iar pentru varianta „Aha, deci ai aflat de Corina. Da, așa-i, o iubesc și mă mut cu ea!”, nu-s nici eu tare bine pregătită. Hai s-o soatem pe asta din calcul, deocamdată. Dacă mai vreți narator CATCHY.
Pe Otilia o găsiți toată aici.
Citiţi şi
Un trend nesănătos: unt în cafea
Povestea pantofilor portocalii
Mama – în rolul principal al Eroului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
