Scrutez tarabele din piaţă în grabă, am o zi îngrozitor de aglomerată. Trebuie să termin cumpărăturile până la prânz, să iau mezina de la şcoală la ora 12, la 13 trebuie să o duc pe cea mare la liceu, apoi să mă întorc să fac o ciorbă de văcuţă, aşa cum şi-a exprimat dorinţa soţul meu, să merg la veterinar cu Luky, blănosul nostru iubit, lecţii, strâns rufe, câteva cămăşi de călcat… şi cam aşa arată o zi din concediul meu mult aşteptat.
Deci: morcov, pătrunjel, ţelină… ridic privirea şi o văd! Trebuie să recunosc faptul că este frumoasă, cam vulgară după părerea mea, cu ceva ani mai tânără decât mine şi îmbrăcată prea elegant pentru piaţă. Prin elegant înţelegând tocuri ameţitoare şi fustă obraznic de scurtă. Dar, na! Şi eu mă îmbrăcăm acum câţiva ani la fel. Privirile ni se intersectează preţ de câteva secunde şi în ochii ei citesc mândria. Ea, amanta soţului meu, de care ştiu de ceva vreme, mă priveşte cu superioritate!
Dacă n-aş fi atât de grăbită şi dacă aş avea puţin mai mult curaj, aş merge la ea şi i-aş spune:
– Nu, eu nu te urăsc, femeie naivă! Poate mi-e milă de tine, dar de urât nu te urăsc. Vei învaţă pe propria piele că un bărbat care înşală o dată, va înşela mereu.
– Nu, nu îmi doresc să fiu acum în locul tău! Azi, când mă priveşti atât de mândră, nici măcar nu bănuieşti că bărbatul pe care îl iubeşti îţi va frânge inima curând.
– Nu, nu te iubeşte! Nu mă iubeşte nici pe mine, ştiu asta, pentru că un bărbat care iubeşte nu minte. Şi bărbatul acesta categoric ne minte pe amândouă, poate în mod diferit, dar ne minte.
– Nu, nu a avut indigestie în weekend. Ştiu că aşa ţi-a zis ţie, dar să ştii că a fost cu mine şi fetele la munte două zile. A zis că i-e dor să petreacă ceva timp doar cu noi.
– Nu, nu suntem deloc separaţi. Ştiu că aşa te minte pe tine, dar încă dormim împreună, mâncăm împreună, ieşim în oraş, ne întâlnim cu prietenii, facem dragoste…
– Nu, nu mă simt deloc o victimă a lui şi a sorţii! Am ales conştient să rămân. Acum… dar poate într-o zi voi pleca.
Ţi-aş mai spune, dacă aş şti că m-ai asculta, că noi două semănăm atât de mult! Suntem două femei frumoase, deştepte, iubitoare, dar care s-au îndrăgostit de acelaşi bărbat egoist şi slab. Un bărbat care nu ne iubeşte pe niciuna dintre noi, dar care primeşte fără remuşcări iubire de la amândouă. Un bărbat care este prea laş să renunţe la una dintre noi două, un bărbat căruia îi este atât de bine aşa, încât ar fi prost să renunţe!
Nu, nu eşti mai bună ca mine! Nu te mai amăgi singură. Eşti doar… o alta. Într-o bună zi vei înţelege, dar, crede-mă, n-aş vrea să fiu atunci în pielea ta!
Guest post by Ani.
Și tu poți scrie pe Catchy! ?
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
