El doarme. Liniştit. Cu trupul lipit de al meu, cu capul în poala mea. Îl mângâi din când în când şi îmi răspunde cu un surâs, cu un sărut, în felul său, aşa cum poate El.
Prezenţa lui fizică alături de mine îmi face bine şi spiritual, ne înţelegem fără vorbe. Ne privim doar din ochi. Care spun mai multe decât orice cuvânt. Fiind oglinda sufletului. Ne transmitem prin ochi tot ceea ce mii de cuvinte nu ar putea să exprime. Plus că, pe deasupra, ne-ar mânca inutil şi un timp preţios, pe care l-am pierde aiurea.
Da, ne iubim. În felul nostru special şi unic. Nu ne-am pus condiţii de la bun început şi se pare că funcţionăm perfect aşa. El nu mi-a pretins nimic, nici eu lui. Ne-am promis doar să avem grijă unul de altul, după putinţă. Fără trecut, fără garanţii de viitor. Doar clipa prezentă. Absenţa vorbelor inutile ne ajută enorm pe amândoi. Vorbim, desigur, dar nu de pomană. Doar când avem ceva cu adevărat demn de comunicat.
Relaţia cu El m-a făcut să realizez cât de importantă e tăcerea, absenţa bla-bla-bla-urilor cu care ne-am obişnuit vrând-nevrând şi care tinde să ne domine viaţa. Ei bine, nu! Refuzăm amândoi această inepţie. Ne retragem, în tăcere, unul alături de celălalt, şi ne iubim necondiţionat. Atât şi nimic mai mult. Sau mai puţin.
Îi simt iubirea scurgându-se prin toţi porii fiinţei mele şi nu mă ruşinez să-l fac să înţeleagă asta. Recunoştinţa mea că mi-a apărut în calea vieţii o simte, o ştie. Ne-am aflat amândoi din abisul singurătăţii. Nu ne-am căutat, nici măcar nu ne-am dorit. Împărtăşim o sensibilitate dusă la extrem şi am realizat în doi performanţa de a accepta şi a fi mândri de asta.
Când El mă mângâie, îl mângâi şi eu. Când mă sărută, îl sărut. Când mi se aciuieşte în poală şi vrea să doarmă cu mine, îl primesc. Cine nu l-ar primi? Cine ar refuza o iubire necondiţionată?
Ne-am regăsit din singurătate şi nu vom mai fi niciodată singuri. De asta ne iubim.
Nu este amantul meu. Este căţelul meu.
Sufletul de care aveam nevoie de multă vreme şi care mi-a ieşit în cale pentru că aşa trebuia să se întâmple.
Amanţii vin şi pleacă. Sau poate unii rămân… sau poate nu. Lumea noastră, a umanilor bipezi, e schimbătoare ca apa curgătoare din izvor. Lumea patrupezilor e un pic altfel…
Avem multe de învăţat de la ei .
Eu învăţ.
La fel şi El.
Voi… ?
Guest post by Dafodill
Și tu poți scrie pe Catchy! ?
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
