Continuarea articolului De ce mă suni să-mi spui că mă înşală soţul?
După ce doamna mi-a închis telefonul și m-a trimis la dracu’, am rămas să meditez.
Nu era prima oară când soțul meu avea o amantă, începusem deja să mă obișnuiesc. Prima apăruse după ușa dormitorului la șase luni de la căsătorie și, timp de vreo șapte ani, se mai perindaseră câteva prin patul conjugal.
Înainte de căsătorie stabiliserăm niște reguli, deși eram foarte tineri, eu având 18 ani, iar el 21. Eram convinsă că toți bărbații o comit mai devreme sau mai târziu, de aceea am vorbit și despre astfel de situații. I-am spus că eu nu doresc să-l spionez, să alerg după amantele lui, să le ciufulesc, să mă umilesc sau să-l pun în situaţii neplăcute, dar dacă printre aventurile și curiozitățile de o noapte apare ceva serios, ceva mai mult de o singură dată, ceva care să dureze, aș dori să-mi spună, iar eu, fiind o ființă tolerantă, voi înțelege, îi voi da câteva luni în care să hotărască ce simte, cum și cât. Sigur, nu voi fi fericită și voi trâmbița în tot cartierul că avem o amantă nouă, dar nici nu voi divorța decât atunci când el va dori să rămână cu “cealaltă”. Mi-a promis că așa va face.
Acum, acest telefon îmi trezise curiozitatea prin faptul că vocea insista să mă convingă că soțul mă înșală în fiecare zi, de mai multe săptămâni. Așa că, fiind un om de acțiune, câteva zile mai târziu mă aflam cu degetul pe sonerie la parterul blocului din piața X, ca să o cunosc și eu pe minunata doamnă. Nici nu am apucat să aud cum sună, că lângă mine a apărut o fetiţă de vreo opt anișori, frumușică foc, cu o privire iscoditoare de veveriță isteață.
– Bună ziua! O căutați pe Mariana?
– Da.
– Aaa, păi nu e acasă, că s-a dus să o ia pe aia mica. Da’ cine sunteți, că-i spun eu că ați trecut pe aici, că e fina mea.
– Felicia sunt. Voiam să știu ce mai face, dacă e bine…
– Aaa, acum e bine, are un iubit înalt, frumos, tuns scurt, elegant. Vine în fiecare seară la ea. Îi aduce de toate, flori, prăjituri, fructe… Ne-a dat și nouă cartofi, varză!
Voi cei tineri, acum veți fi râzând, dar acum vreo trei decenii un sac de cartofi sau de varză valora cât un bilet la Ateneu sau la teatru.
– E, ne-a dat și nouă, că s-a cam supărat mama pe ea, că tot în bairamuri o ține până noaptea târziu, că iubitul ăsta al ei vine cu niște prieteni, cu niște prietene. Unul e țigan, negru și slab, dar mai e unul cu ochii albaștri și mai vine și una blondă, cu părul lung.
Din descriere aflu de la micuța pârâcioasă că soțul meu venea și cu Zăpadă, Costin, Gioni plus fetele. Ohooo! Un fel de “cuibul salamandrelor”.
Îi mulțumesc fetiței și plec spre casă. În troleibuz, constat că sunt furioasă și dezamăgită nu doar din cauza soțului meu, ci și din cauza complicității prietenilor noștri.
Citiţi şi Astă-seară te-am înşelat, stimate soţ!
Ajung acasă și-l văd pe soțul meu cu Dan și Gioni în sufragerie. În baie se aude mașina de spălat (știți voi, Albalux aia mică, cu furtun). O deschid și văd blugii și chiloții lui Dan. Îi scot așa, jumătate spălați, îi arunc în chiuvetă, iau în stilul smuls geanta lui de voiaj, arunc țoalele ude în ea, merg apoi hotărâtă și i-o trântesc în brațe, deschid larg ușa și-i poftesc pe toți trei afară din casa mea. Mă privesc șocați. Soțul meu mă întreabă cu jumătate de gură:
– Fici, ce s-a întâmplat?!
– S-a întâmplat că sunteți așteptați toți trei la “cuibul salamandrelor”, acolo unde mergeți zilnic, şi n-aș vrea să întârziați! Cheile casei le lăsați pe garderobă, iar voi vă mutați chiar din clipa asta, definitiv.
Am mai aruncat apoi, cu strigături, câteva perechi de pantofi după ei și duși au fost.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
N-am primit niciodată flori de la un băiat…
Nu poți vindeca trupul separat de minte. Legătura traumă-boală
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
