În viața fiecăruia, la un moment dat, se întâmplă ceva. Ceva care ne trezește în toate sensurile posibile. Ceva care ne dă răspuns la întrebări pe care nici nu știam că le avem. Ceva care ne răscolește atât de mult, încât ajunge la noi, acolo, în locul acela care are puterea de a ne reda nouă. Ceva care ne cumințește până la liniștire. Cred că toate acestea suntem pregătiți să le primim doar atunci când învățăm „să creștem mari” bazându-ne pe adevăratele valori și principii în viață: respectul, bunătatea și iubirea.
În viață, tot crești și tot înveți, dar pe tine te înveți doar o dată. O dată și bine. Și reușești să înțelegi că tot ce contează cu adevărat pentru un om nu are legătură cu partea materială, cu a fi un om de carieră și succes. Înțelegi că tot ce îți dorești în viață, e o familie. Nimic mai mult. Un om care să îți fie alături la bine și la greu. Mai ales la greu. Deoarece greul l-ai încercat deja pe toate părțile. Și știi. Știi că e mult mai ușor dacă omul de lângă tine te ține de mână, te sărută pe frunte, îți zâmbește și îți spune: „Va fi bine, draga mea! Vom reuși împreună să le trecem pe toate!”.
Evident că toți putem și singuri. Oricine. Deoarece suntem ființe dotate cu inteligență, ambiție și capacitate de adaptare la orice ni se întâmplă. Dar eu tot spun mereu că viața nu este despre singurătate. Nu este despre a răzbi singur. Nu este despre a tot demonstra cum și câte poți rezolva sau duce singur. Despre cât de capabili suntem să ne obișnuim cu toate, inclusiv cu singurătatea și cu noi goi. Viața este despre viață. Viața este despre a trăi și a te bucura că trăiești.
Spunea cineva de ce nu ne-am bucura și singuri de acest privilegiu?! Bineînțeles că putem. Putem să ne bucurăm de viață și singuri. O vreme. Deoarece apoi vine altă vreme când te întrebi oare de ce a trecut fericirea pe lângă tine. De ce la tine nu e niciodată casa caldă și lumina aprinsă? De ce nu îți sar și ție niște făpturi de alea mici și lipicioase în brațe? De ce nu îți surâde ademenitor și șăgalnic bărbatul care e un copil un pic mai mare, de ce nu te ia după mijloc să te sărute a dor.
Eu așa văd fericirea deplină. Când ajung acasă, iar afară și în mine e frig și întuneric, aceasta să lumineze! Să lumineze a dragoste, suflete, căldură, joacă, viață. Să lumineze a iubire. Aceea care poate alina. Care poate lua gândurile de pe frunte și tristețea zilei din suflet. Aceasta e fericirea la care visez eu mereu, chiar și când sunt singură și puternică: familia, copiii și omul iubit. Restul în viață sunt doar briz brizuri, ceva care vine ca un premiu pe lângă, marfă ambalată în staniol foarte sclipitor ca să ne luăm ochii sau sufletul de la ceea ce este cu adevărat important pentru fiecare.
Și, dacă până într-o vreme fiecare ne închipuiam că dragostea vine întotdeauna la pachet numai cu un Făt Frumos, după o altă vreme înțelegem că iubirea vine la pachet numai cu iubirea, cu sufletul, cu liniștea, cu un zâmbet cald, cu îngăduința, cu respectul, cu bunătatea. Înțelegi că tot ce contează este să pui capul pe umărul și pieptul acela și să știi că acolo te potrivești cel mai bine, cel mai frumos. Știi că nu este cel mai frumos sau cel mai deștept bărbat din lume, dar este bărbatul tău, îl iubești și te iubește, iar pentru tine este lumea toată, deoarece te privește mereu într-un fel și ochii îi strălucesc. Deoarece dacă te simte că te clatini, întinde mereu brațele, sufletul și tot sprijinul să te prindă, să te susțină. Deoarece dacă te vede prin curte, iar afară e frig, vine repede cu un șal să te înfășoare să nu te răcești. Deoarece dacă ești bolnavă își face griji, îți prepară ceaiul și nu uită de niciun medicament. Deoarece strălucește mereu doar pentru că tu exiști. Și tu zâmbești și îi ești toată planeta dacă el își dorește. Luna. Universul. Și îl lași să graviteze mereu în jurul tău și știi că asta este adevărata iubire. Pentru că a trecut destulă vreme în viața ta să înveți că iubirea e iubire și nimic altceva! Și mai știi ceva. Că el este singurul tău Făt Frumos. Pentru că este al tău!
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
