Cât de frumoasă pare viața de cuplu din perspectiva primei căsnicii: pare un edificiu solid, nedemontabil, asortat cu jurăminte, admirat de la distanță, dar și de aproape. Sentimentul că ești hărăzit de la începutul lumii să întregești viața celui de lângă tine pare că se sustrage oricărei dileme, dar în realitate nu este aşa. Orice căsătorie are muguri, flori și spini. Abia atunci când începi să înțelegi că a te căsători, chiar urmând cea mea frumoasă îndrăgostire, nu este o izbândă eternă, abia atunci poți spune că ai o anumită maturitate, independent de vârsta și statutul tău social.
Căsnicia, oficializată între Dumnezeu și primărie, cu tot alaiul ei de tradiții, nu este o promisiune a fericirii pe termen lung, nu este un câștig pentru totdeauna, poate fi o frumoasă încercare, un orizont în care se adună multe clipe minunate care, mai târziu, puse împreună, dau profilul unui cuplu fericit. Dar asta numai în condițiile în care fiecare va înțelege că a te îndrăgosti este o stare prin definiție perisabilă, că nu poate dura veșnic și că edificiul numit căsătorie trebuie reclădit aproape în fiecare zi, că prospețimea momentelor de început dispare, dar apar alte momente frumoase care și ele trebuie întreținute, cu atenție și răbdare, zi de zi.
Trăim într-un context social marcat de paradigma schimbării și a relativismului valoric, într-un context în care atașamentul a doi oameni unul față de celălalt pe termen lung a devenit rar și dificil. Trăim o vreme în care preferăm să înlocuim decât să reparăm, fiind mai degrabă abili să judecăm, decât să iertăm. Ei bine, într-un asemena context, este o iluzie desăvârșită să crezi că o căsnicie poate dura în timp fără răbdare, iertare, fără curaj, fără dăruire, blândețe și consecvență, fără abilitatea de a te reinventa, iar și iar, alături de persoana iubită. Toate aceste elemente, dar cu deosebire – iertarea, răbdarea și blândețea – sunt firele aproape invizibile care leagă doi oameni de-a lungul anilor și de-a lungul atâtor încercări.
Nu cred într-un rețetar al căsniciei perfecte. Cred că este mai ușor să găsești 10 locuri libere de parcare în miezul zilei, în centrul Bucureștiului, decât sa te iluzionezi cu speranța că există căsnicii fără cusur. Realist vorbind, în orice căsnicie mai veche de o lună vei găsi suficiente argumente pentru divorț, însă ideea este să găsești suficiente motive pentru a recâștiga, chiar și după mulți ani, dorința de a găsi frumosul și binele la mai puțin de doi pași de prezenţa răului.
În mod legitim, ne punem întrebarea cum putem găsi partenerul potrivit demn de toată încrederea și atenția noastră, dar la fel de important este a ne întreba cum trebuie să fim noi înșine pentru fi demni de toată atenția și încrederea celuilalt. În materie de comportament și atitudine, funcționăm constant, vorba lui Andrei Pleșu, printr-o nedemontabilă autocomplezență. Trăim cu impresia că propria noastră dezordine este neglijabilă și principalul furnizor de neîncredere sunt, de fiecare dată, ceilalți. Este un frumos și nobil însemn de distincție interioară sa începi a te interoga pe tine însuți, punându-ți gesturile, vorbele și atitudinea sub lupă și abia apoi să începi a observa, cu minuție, incoerențele, scăderile și sincopele celui de lângă tine.
Dacă am avea trei vieți, sunt absolut convins că a treia ar fi dedicată în întregime căsniciei noastre, investind iubire și blândețe, după ce am consuma-o pe prima cu o căsnicie eșuată și pe a doua cu un divorț. Neavând însă decât o singură viață, o singură tinerețe, trebuie să ne deprindem a învăța cât mai repede arta de a ne îngădui mai frumos unii pe alții.
Sunt multe casnicii a căror singură rezolvare pare a fi divorțul, dar sunt încă foarte multe casnicii marcate de rutină și blazare, de plictiseală și de obișnuința de a spune că se poate și mai rău. Ce păcat! Dacă am avea răbdarea de a ne regăsi, de a ne reinventa pe noi înșine, dacă am avea la fel de multă răbdare în a-l găsi și regăsi cu toate prospețimile, cu toate frumusețile lui, pe celălalt, am avea parte de mai multă bucurie în mariaj, celebrând la fiecare aniversare a căsniciei nu doar trecerea timpului, ci sărbătorind de fiecare dată încrederea, toleranța și tenacitatea de a ne regăsi unul pe celălalt, cu blândețe și iubire.
Am o singură viață, un singur mariaj eșuat, un divorț și multe lecții învățate! Nu-i așa că în orice căsnicie sunt și muguri, și flori, și spini?
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
