Încă îi mai spală rufele (e doar un fel de-a spune, desigur, că doar nu le spală de mână), îi calcă hainele, pentru că detestă cutele (ea calcă până și chiloții tanga!). Încă se așază duminica la masă împreună, ca o adevărată familie. Pentru că încă locuiesc sub același acoperiș și pentru că nu și-au spus niciodată cuvinte răstite, vecinii îi percep ca pe o familie model. Cândva, când ea încă mai credea în el, e drept că făceau un cuplu frumos.
Încă nu s-a pronunțat divorțul. Peste vreo două luni, dacă instanța nu le complică viața și nu cere vreo anchetă socială. A trecut un an jumate de când s-a mutat fiecare în dormitorul lui. Ea încă se mai gândește la celălalt. Oare el se gândește la cineva?
Despre divorț n-au discutat niciodată față în față. Puținii cunoscuți cărora și-a luat ea inima în dinți să le dea vestea, au întrebat-o scurt: Și el ce zice? Ea le răspundea la toți invariabil: Nu știu, n-am vorbit. …Cum adică, n-ați vorbit?, se cruceau ei. Așa bine, am evitat, le mai răspundea ea. Habar n-avea dacă el spusese cuiva. Nu-l întrebase.
Nu și-au vorbit cuvinte, le-au scris. Pe e-mail și, uneori, pe sms. Scrise într-un stil concis și abrupt, care să nu dea loc la interpretări și emoții. De exemplu:
Ea: La 5 închide la notar. Ai timp să ajungi să semnezi procura?
El: Cred că da. Cum îl cheamă pe notar?
sau
El: Avocatul îl plătești din banii tăi. Dacă tot a fost ideea ta…
Ea: Ok.
sau
Ea: Nu înțeleg de ce nu semnezi cererea aia odată!
El: Așteptam să semnezi tu mai întâi.
sau
El: Nu mă interesează dacă vrei să-ți păstrezi numele. Faci ce vrei.
Ea: Îl păstrez.
Așa dăduse ea tonul. Pe e-mail l-a anunțat că nu mai e cazul să o aștepte să-i treacă și că îl încurajează să-și găsească pe altcineva. Și tot pe e-mail i-a spus și că a luat legătura cu un avocat de divorțuri. Avea grijă să-i dea forward la toate discuțiile purtate cu avocatul. Iar el a luat-o ca atare. O singură dată i-a dat un reply de genul: Nu crezi că ar trebui să vorbim? Dar el o cunoștea destul de bine ca să știe că nu e cazul să insiste.
Ei i se părea riscant să vorbească, îi era teamă că vor ajunge să-și spună lucruri urâte, să se acuze, să se disculpe, să dezgroape trecutul, să distrugă și bruma de respect care-i mai ținuse unul lângă altul. Nu asta fac oamenii când se simt încolțiți?
Îi era teamă că dacă vor vorbi și vor căuta motive, se va produce ceva ireparabil, ceva ce le va influența în mod negativ relația lor post-divorț. Iar ea era hotărâtă să aibă o relație civilizată cu viitorul ei trecut. Dar, mai ales, îi era teamă să nu îl rănească, să-l jignească. În afară de nu mai simt nimic pentru tine și nu mai văd cale de întors, n-a fost în stare să-i spună altceva. Ar mai fi avut desigur reproșuri să-i aducă, că doar nimeni nu-i perfect și, după 15 ani de conviețuire, chiar nu-i greu să vezi paiul din ochiul consoartei. Ar fi putut, spre exemplu, să-i spună că, într-o zi de joi, când s-a trezit, a știut pur și simplu că nu mai vrea și nu mai poate împărți același pat cu el. Iar asta nu avea nicio legătură cu celălalt, că pe atunci încă nu-l întâlnise. Dar cu ce l-ar fi ajutat pe el una ca asta?! Cu nimic, prin urmare nu i-a spus.
Nu arunci cu noroi în 15 ani de căsnicie. Nu arunci cu noroi într-un gentleman. El asta fusese și asta era. Un bărbat-copil bun, educat și prea-manierat. Și cam atât. Cum ar fi putut ea să-i spună toate astea? Ești perfect, dragul meu, nu am ce cusururi majore să-ți inventez. Doar că, nu mai ești perfect pentru mine. Eu vreau un buldozer lângă mine, unul care să știe să sape tranșee în sufletul și creierii mei! Credeți că lucrurile astea se spun așa ușor?
L-a rugat pe avocat ca atunci când îi mai scrie să o pună la curent cu stadiul dosarului, să îl adauge și pe el în cc. Poșta electronică i se pare, de departe, cea mai eficientă unealtă de comunicare.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
