Noua generație a femeilor fără vârstă

Your tuppence

1. 
   Alexandra / 13 August 2020 13:10

   Noi; Chriss 30 ani, Eu ( mama ) 55 ani

   

   

   Reply ↓
2. 
   Alexandra / 13 August 2020 13:08

   Eu si fiica mea; 55/32

   

   

   Reply ↓
3. 
   Alexandra / 13 August 2020 13:03

   Eu si nora mea : 55 si 30

   

   

   Reply ↓
4. 
   Iuliana / 29 October 2018 20:29

   Sufletul si viata mea!

   

   

   Reply ↓
5. 
   Elena Uzun / 17 August 2017 11:51

   Nu am un secret, dar în fiecare dimineaţă, merg la oglindă şi-mi dau cu zâmbet pe buze! Abia în ultimii am înţeles cu adevărat ce contează în viaţă. De atunci, atitudinea şi încăpăţânarea în a face cât mai mult din ce-mi place în timpul liber, a devenit un mod de viaţă. Fotografia este din 13 august 2017. Eu şi fiica mea de 19 ani petrecând împreună.

   

   

   Reply ↓
6. 
   Carmen Cretu / 8 July 2017 18:52

   Venim si noi!Eu in noiembrie implinesc 47 de ani, fiul , in septembrie, 25, si sincera sa fiu, nu ma simt deloc,,expirata”Viata merita traita, cu bune, cu rele, si poate fi frumoasa,daca iti dai silinta sa alegi ce e bun din ea…Ai anii care ii simti!Si ma simt ca la 20 de ani!Frumoasa initiativa dumneavoastra!Felicitari!
   https://scontent.fsbz1-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/19884445_1263004383822291_7284217748873847539_n.jpg?oh=a1a243103392b2c0b271bfcc673f41c6&oe=5A10B3A2

   

   

   Reply ↓
7. 
   Camelia Gherasim / 8 July 2017 16:24

   Eu-42, inca, el 5.

   

   

   Reply ↓
8. 
   Magdalena Starcea / 8 July 2017 10:13

   Cu fiica mea Mara, acum câțiva ani! Săptămana viitoare ne întâlnim si pot sa trimit o alta poza, actuala. Mara nu mai locuiește de opt ani in România.

   

   

   Reply ↓
• 
  Mihaela Cârlan / 8 July 2017 10:15

  nu ne-ați pus poza 🙂

  

  1

  Reply ↓
9. 
   Georgia Paul / 7 July 2017 13:40

   Sa nu comparam nivelul de trai al englezoaicelor cu al nostru. Saracia si lipsurile te imbatranesc. Te imbatranesc necazurile. Te imbatraneste munca grea. Ati privit vreodata cu atentie chipurile mamelor care ingrijesc copii cu hadicap grav? Cat de imbatranite sunt inainte de vreme? Comparam viata unor femei care muncesc la birou cu viata unor femei care au dat la sapa o viata intreaga? Sa punem si pozele unor femei de 40 de ani din satele Romaniei?

   

   

   Reply ↓
• 
  Mihaela Cârlan / 7 July 2017 19:41

  Nu comparăm, dragă Georgia, mergem cu timpurile, așa cum vin ele peste noi. Cu bune și cu mai puțin bune. Știm că necazurile îmbătrânesc, că usucă sufletul, că sting privirea, dar știm fiecare cel puțin câte o femeie care le-a învins, care s-a ridicat. Cât despre celelalte, multe, adevărat, poate că și ele s-ar ridica mai repede sau le-ar fi mai ușor în necazul lor, dacă am fi mai solidare între noi, dacă le-am dărui un gram de atenție, o vorbă bună, dacă am face când putem un bine, oricât de mic. Nu se poate să nu te impresioneze și pe tine atâta bucurie câtă emană femeile care au împărtășit cu noi un moment de fericire. Dacă ai răbdare să citești toate comentariile, vei fi surprinsă de disponibilitățile sufletești pe care le avem să încurajăm, să dăm încredere, speranță. Și nu e asta important oare? 🙂 Mulțumim că te gândești și la cele mai puțin răsfățate de viață. Așteptăm astfel de poze, dacă ai. Aici are loc toată lumea.

  1

  

  Reply ↓
• 
  Georgia Paul / 9 July 2017 10:10

  De aproape 12 ani, de cand lupt de una singura sa ma ridic deasupra durerilor si adversitatilor, de cand eu si copilul meu cu handicap grav ne luptam sa supravietuim cu mai putin de 1000 de lei lunar (asta ca sa comparam cam cati bani au la dispozitie femeile care traiesc in alte tari, care isi permit sa se ingrijeasca in asa fel incat varsta nu se mai vede pe chipurile lor) nimeni nu mi-a batut la usa sa ma intrebe daca am nevoie de o paine (pentru cei aflati in situatia noastra si sa-ti faci piata e o problema, neavand in grija cui sa lasi un asemnea copil si mai mereu alergi pe strada pentru ca l-ai lasat nesupravegheat ca sa-ti pori lua un kilogram de cartofi si o paine). Nici unul dintre cei pe care-i cunosteam si care-mi treceau pragul inainte de nasterea copilului, nu mi-a mai telefonat in ultimii 8 ani. Am un telefon pe care-l folosesc doar in caz de urgenta, sa chem salvarea cand copilul nu mai face fata durerilor. Si cred ca nu sunt singura in aceasta situatie. Fara familie, fara rude in viata. Fara prieteni. Uitati de lume si de societate. Pentru ca trebuie sa o spun, statul ai carui cetateni suntem nu face nimic pentru familiile aflate in situatii ca a mea. Suntem lasati sa ne stingem incet, la limita mizeriei. Asa ca despre sustinere si incurajare, pentru noi sunt doar vorbe. Nimeni nu mi-a adresat o vorba buna in acesti ani. N-am putut plange pe umarul nimanui. Oamenii care ne-au vazut pe strada au aruncat uneori cu vorbe care au cazut greu. Sa mergem pe alei laturalnice, “ca strada nu e pista pentru handicapati”. Sa nu-i mai scoatem in lume pe cei care sunt asa, pentru ca ii indispunem pe oameni. Ce sa mai spunem de dorinta de a iesi undeva sa te plimbi de unul singur, doar cu tine insuti, fara sa fii nevoit de fiecare data sa impingi un carucior pentru persoane cu handicap, care cu tot cu copil, are aproape 80 de kilograme ( si de fiecare data cand iesi pe strada te simti ca un animal de povara care impinge la roata de moara). Ce sa mai spunem de luxul de a citi o carte, cand in cele mai multe zile esti multumit daca ai timp sa te speli pe ochi. Cum iti sunt zilele, ca parinte, dormind in fund, pe trepte, pe langa sectiile de terapie intensiva, cu inima stransa, gandindu-te ca s-ar putea ca copilul tau sa nu mai apuce dimineata. Pentru unii ca noi, stimata doamna, frumusetea vietii a pierit de mult; lumea a devenit lagarul nostru de exterminare. Nu mai avem timp sa ne mai simtim tinere. Asteptam sa ne treaca repede si ce ne-a mai ramas din viata.

  1

  
10. 
    viorica ganea / 6 July 2017 18:08

    https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1765226427055390&set=a.1515668772011158.1073741826.100007041496646&type=3&theater

    

    

    Reply ↓
11. 
    Moni Vancea / 6 July 2017 16:51

    Cred cu tarie ca “varsta e doar un numar in buletin”. De cate ori ma uit in oglinda ma intreb de ce ar trebui sa ma simt altfel decat tanara?! ????

    

    

    Reply ↓
12. 
    Petre Mirela / 6 July 2017 11:04

    Unde trimit poza ?

    

    

    Reply ↓
• 
  Mihaela Cârlan / 6 July 2017 17:40

  Fie o postați aici, cu un mesaj, fie o postați pe pagina noastră de Facebook, unde ați găsit articolul. Mulțumim. 🙂

  

  

  Reply ↓
13. 
    Elena Taflan / 6 July 2017 10:11

    Elena Taflan si fiica ei, Andra

    

    

    Reply ↓
• 
  Mihaela Cârlan / 6 July 2017 17:41

  dar unde e poza? 🙂

  

  

  Reply ↓