“Vreau și eu!” Cam ăsta a fost sentimentul meu pe parcursul întregului film.
New York și Central Park și patinoar însiropat cu luminițe și fulgi, pe care eventual să nu iau o trântă când îl întreb de poziția sexuală preferată. Sau, și mai bine: înainte Bloomingdales și cumpărături de Crăciun și accidente amuzanto-romantice, câte-un fluture-doi, rătăciți prin vreun coș fumegând, al unei inimi ce crede că totu-i magic.
Cafenea cu nume cu tâlc și cocktail cu miez de cafea și nori de frișcă groasă, din nou coincidențe care să nu fie coincidențe, ci accidente fericite, și jocuri și nebunie savuroasă-n prag de Sărbători de iarnă.
Tot atâtea lumânări aprinse când sunt cerută de nevastă, tot atâtea petale de trandafiri zburate-ușor de valsul ușii pe parchet și tot atâtea cutii în care să se ascundă cutia magică.
Și-aș putea continua cu markerul ce desenează constelații pe mâna ei, unindu-i pistruii ca-ntr-o ghicitoare, cu jocul cu liftul sau cu „aruncatul” mănușii desperecheate, cu… cu… sau cu… dar.
Dar cred că cel mai mult îmi doresc acea încredere oarbă în magie. În magia destinului ce știe să lege și să dezlege, să descânte amoruri ca să-ncânte inimi. Îmi doresc să cred în țesătura invizibilă ce ne leagă, pe noi, cei acordați să vibrăm împreună întru fericire, și care ne va aduce împreună odată și-odată. Vreau și eu parteneri de ludic și de maturitate, îmbinate ca ciocolata și cafeaua, în cel mai perfect cocktail. Căci, dacă Gabriel Garcia Marquez spunea că nu este adevărat că nu ne mai îndrăgostim pentru că îmbătrânim, ci îmbătrânim tocmai pentru că nu ne mai îndrăgostim, eu cred că același lucru se întâmplă și când încetăm să ne mai jucăm.
Și mai vreau și savoare. Savoarea aceea sorbită în doi, în cafeneaua cu rezonanță de accident fericit. Acea savoare țesută-ntre bancnota cu numărul lui de telefon, repusă în circulație, și cartea pe care ea își trece numele și numărul, vânzând-o imediat unui anticariat. Să fie oare o coincidență faptul că este chiar „Dragoste în vremea holerei”, o carte în care un El o așteaptă pe Ea preț de-o viață? Iar acum, va ajunge vreodată această carte la el? Sau bacnota la ea? Se vor revedea? Sau vor spune „da” în fața altarului… altcuiva?
Filmul acesta este despre nebunia de a risca totul pe-o singură carte. O carte pe care nici măcar nu o cunoști, dar despre care simți că-ți poartă noroc. În dragoste. E despre căutarea iubirii cu roiuri de fluturi în piept și artificii în fiecare sărut. Și despre refuzul de-a te mulțumi cu orice e mai puțin de-atât. E despre credința în Magie. În magia vieții. În magia dragostei.
Einstein spunea că există doar două feluri de a trăi: cel în care nu crezi în miracole și cel în care crezi că totul e un miracol. Ei bine, oamenii ăștia frumoși, Jonathan (John Cusack) și Sara (Kate Beckinsale), se lasă absorbiți de miracol. Ce primesc în schimb?
Vă recomand un vin puternic aromat și turtă dulce caldă în timp ce-aflați. Ah, și încă ceva: pregătiți-vă să râdeți!
Sărbători magice s-aveți!
Citiţi şi
Explorarea cartierelor din New York: cum să descoperi farmecul fiecărei zone
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
