Pe 10 august a fost aprobat prin ordin de ministru Statutul Elevului. „Îmbunătăţirile” pe care le conţine acest statut, aplaudate de elevi, sunt cel puţin bizare în contextul educaţional în care sunt plasate. Statutul urmează să intre în vigoare la începutul anului şcolar 2016-2017.
Un statut modern, care îi cocoloşeşte pe elevi cu drepturi, doar-doar n-or mai rămâne repetenţi nici anul acesta, vorba lui Caragiale. Sau poate aşa s-or apuca de învăţat şi creşte, odată, şi promovabilitatea aceea, ruşinos de mică, de la BAC.
Printre prevederile noului statut se numără şi următoarele:
– dreptul elevilor de a contesta notele la lucrări – verbal, direct profesorului care le-a pus şi, dacă explicaţiile acestuia nu sunt suficient de convingătoare, în scris, directorului. Cum nu ne putem dezbăra de mania comitetelor și comiţiilor, o astfel de structură va reanaliza lucrarea în cauză şi media notelor membrilor ei – în număr de doi, profesori care nu predau la clasa respectivului petent – va fi nota finală.
Nu cumva acest „drept” se va extinde la toate notele primite? Și nu va fi folosit cumva ca modalitate de „hărţuire” a profesorilor care nu dau note pe placul elevilor.
– dreptul elevilor de a fi informaţi de notele obţinute înainte ca acestea să fie trecute în catalog – pentru “negociere” sau cum?
– dreptul elevilor de a oferi feedback (anonim!!) profesorilor – bun drept! să stimulăm pâra la adăpostul anonimatului în locul curajului de a spune cuiva, fie el și profesor, cu tonul potrivit, ce crezi despre el sau acțiunile lui)
– dreptul elevilor de a folosi telefoanele mobile – inclusiv în timpul orelor – dacă au acordul profesorilor şi dacă o fac în scop educaţional sau în situaţii de urgenţă – definiți, vă rog, urgența!
– dreptul elevilor de a nu fi deposedaţi de bunuri, dacă acestea nu pun în pericol siguranţa celorlalţi – la cât de săraci sunt profesorii, trebuiau protejați elevii.
– dreptul elevilor de a nu fi mustraţi „în public” – profesorii nu au dreptul de a oferi feedback anonim elevilor?
– dreptul elevilor de a nu li se refuza intrarea în şcoală pe motivul ţinutei vestimentare nepotrivite sau al lipsei elementelor de identificare ale şcolii, cum ar fi uniforma – un fel de “liber la parada modei”, nu neapărat și la bunul gust, că nu e treaba școlii.
Lăsând ironia la o parte, deşi ideea centrală a acestui statut este aceea de a crea un parteneriat educaţional între elevi şi profesori, unele dintre prevederi par a pune beţe în roate chiar ideii de parteneriat. Şi o spun şi profesorii, prin Simion Hăncescu, liderul Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI): „Este un pas înapoi în ceea ce priveşte disciplina în şcoală, este un risc să fie abuzuri ale elevilor”. Acesta a mai spus şi că „sută la sută vor fi propuneri de modificare, de completare, pentru că sunt multe lucruri neclare. Este un pas înapoi în ceea ce priveşte disciplina în şcoală, este un risc să fie abuzuri ale elevilor” şi că „este nevoie şi de un statut al cadrelor didactice, dacă vrem să facem lucrurile temeinic. Noi de trei ani cerem un statut, dacă vrem numai drepturi pentru elevi nu este bine. Trebuie şi obligaţii şi drepturi şi pentru dascăli, într-o lege separată. Profesorii nu sunt protejaţi.” (conform Gândul.ro).
Desigur, discuţiile sunt de-abia la început. Nu negăm dreptul elevilor la drepturi, însă ne sperie fragilitatea dreptului elevilor la responsabilităţi. Școala, încotro?
Citiţi şi
Nimic în afară de ochii blânzi, prea timizi, nu-l deosebea de restul clasei
De ce studenții americani citesc și ai noștri nu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
