Citesc articole de pe Catchy de mult timp, aproape în fiecare zi. Şi nu am cum să nu observ că femeile se bat în superioritate. Fiecare vrea să arate că e mai presus decât cealaltă prin statutul ei. Câte articole de tipul „soţiile şi truda lor”, „amantele suferinde”, „divorţatele puternice”, „adolescentele naive”, „înţelepciunea femeii mature” nu ai văzut?
Şi fiecare e superioară în faţa celeilalte în moduri foarte diferite. Poate adolescenta e aia îndrăgostită până la Dumnezeu şi înapoi, care visează iubiri nemuritoare. Poate femeia divorţată e aia sătulă de bărbaţi până peste cap, cea care îi consideră pe toţi nişte porci ordinari. Poate că femeia matură e cea care îşi doreşte mai multă linişte şi mai puţină pasiune, cum am zice noi pe româneşte, poate vrea să se aşeze la casa ei. Doar că, ghici ce, dacă privim din alt unghi, poate că femeia divorţată e cea care visează iubiri nemuritoare, adolescenta e cea care vede iubirea prin linişte, iar femeia matură desconsideră toţi bărbaţii. Şi putem să mai rotim treburile, doar că asta implică ceva matematică şi probabilităţi, iar eu nu mă pricep.
Care e ideea, atunci? Că fiecare femeie e altă mâncare de peşte. Noi suntem fix ca şi ţaţele din piaţă. Toată ziua să dăm din gură, să punem etichete şi să judecăm.
Aaaa, păi ai vazut-o pe Vetuţa a lu’ Gigel? Ea, femeie măritată şi serioasă, să poarte ea fustă până sub cur, să i se vadă toate alea?
Da’ pe Leana ai văzut-o? După ce s-a prăpădit bărbatu-so şi a lăsat-o cu un copil, să îi mai ardă ei de întâlniri?
Staţi să vă zic de Măria lu’ Vasile, că umblă azi cu unul, mâine cu altul, şi tot nemăritată e.
Acum poate o să spuneţi că nu se mai întâmplă aşa ceva decât în sate uitate de lume, prin grote, prin peşteri, că noi suntem oameni civilizaţi şi am evoluat. Suntem, pe naiba! Dacă înlocuieşti Leana cu Elena, Vetuţa cu Victoria, sau Gigel cu George, o să vezi că seamănă cu o discuţie pe care ai avut-o cu fetele la cafea, la bârfa săptămânală.
A, dar stai, că suntem doamne, am uitat. Noi nu bârfim, noi ne exprimăm punctual de vedere într-un mod deloc ofensator şi elevat. Noi doar sesizăm comportamente indecente şi apoi trebuie să luăm măsuri, nu trebuie să tolerăm, că doar mâine-poimâine creşte copilul şi ce exemple vede el în lumea care îl înconjoară?
Atâta filosofie ieftină ca să fim absolvite de vină şi să pară nobile cauzele noastre, de te ia cu leşin. O femeie trăieşte, în medie, în România, cam 78 de ani, sau cel puţin aşa spune Google. 78 de ani, dintre care, în primii 15, nu prea ai idee ce se întâmplă cu tine, iar în ultimii 18 te cam chinuie bătrâneţea, dacă nu ai genă bună. Şi ce rămâne? Nu, nu 45 de ani, că aici nu e vorba de matematică. E vorba că nu ai tot timpul din lume.
Guest post by Andreea Ruxanda
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Da, dragostea este un accident!
Parthenope sau iubirea ca act necesar de supraviețuire
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
