Pentru mine, partea cea mai enervantă în toată tevatura asta cu dezincriminarea nu este neaparat faptul că oamenii și-au asigurat un grad de autoprotecție la corupție, delapidare, abuz în serviciu și devalizare. La urma urmei, cu sau fără ordonanțele acestea, tot ar fura; este ceea ce fac, motivul pentru care s-au apucat de politică și tradiția adâncă a asociației lor.
Niște biete reguli scrise undeva nu i-ar opri și nici niște ani cu suspendare.
Pe mine ce mă enervează cu adevărat este toată această filozofie prin care ei justifică potlogăria și încearcă să o prezinte ca pe o construcție morală și, pe undeva, eliberatoare; că, vezi Doamne, de fapt, noi toți trăim într-o dictatură discreționară a unor procurori dubioși și cu proiecte tenebroase pentru țară și pentru libertatea individului, oameni plătiți sau organizați de forțe oculte și care tabără cu tot felul de mișmașuri și aranjamente, denunțuri incorecte, ascultări de telefoane și intimidări pe oamenii normali, cinstiți și curați, în fapt, pe toată esența semnificativă a acestei țări.
Adică pe ei, politicienii de stânga și aldiștii. Votații.
Prin ordonanțe, vezi Doamne, ei nu încearcă să se scoată basma curată pentru ce au făcut până acum și să își dea un cec cât mai în alb pentru ce urmează să facă; ei ne salvează pe noi, pe toți, de tirania DNA-ului și de riscul de a ajunge la pușcărie.
Pentu că, nu? suntem cu toții niște hoți. Niște mici hoți, de sub 200.000 de lei.
Principiul ăsta, al hoțișorului, al persoanei care nefurând peste o anumită sumă nu poate fi calificat chiar hoț, fiind, mai degrabă, un asuprit care trebuie eliberat de polițiști, procurori, judecători și, de ce nu, chiar de oprobriul opiniei publice, pe mine mă înnebunește.
Dragi pesediști, dragi aldiști, cinstea este ca și virtutea (pe care ați pierdut-o de mult) – nu este legată de o sumă. Nici de un interval de timp până la descoperirea necinstei. Și nici de termene de prescriere.
Noi, p*limea fără piscine și fără viloaie, nu trăim cu stresul justiției și nu vrem să ne eliberați. Noi suntem oameni din topor și considerăm că hoțul e ăla care bagă mâna în buzunar, cum faceți voi, indiferent cât de mult găsește acolo.
Cred că explicația psihologică a acestor oameni este simplă: văzându-se votați cu necinstea la vedere, câștigând alegerile din postura de hoți demonstrați, ei chiar cred că noi, ceilalți, cei care nu putem fura peste 200.000 de lei, suntem cu toții niște bieți hoțișori față de care ei au datoria să ne elibereze.
Pentru România viitorului, a hoților și hoțișorilor. Votându-se reciproc.
Practic, ei au făcut ordonanțele pentru noi, proștii; știm cu toții că în jaful care urmează ei vor depăși cu mult 200.000 de lei pe cap de mafiot.
În context, poate că ar trebui să ieșim în stradă, cât mai mulți, să le mulțumim.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Vedere din trafic: cum arată o societate cu nervii la pământ
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
