Tot timpul m-am întrebat de ce se uită americanii la wrestling. De ce m-aș uita la un așa zis sport, să-i zicem show, în care câștigătorii se știu dinainte de intra în ring. Care mai e miza?
Nici noi, europenii, nu ne puteam lăsa mai prejos. Avem și noi wrestlingul nostru. Se numește Eurovision și ne aburește anual. La fel ca și la fratele de peste ocean, și la wrestlingul european știi că jocurile sunt deja făcute, doar că nu știi în favoarea cui. Și d-aia te uiți.
Îi las pe americani în pace și mă concentrez pe ai noștri. Ok, jocurile sunt făcute, dar cine stabilește câștigătorii și de ce? O fi așa un fel de masa bogaților unde boșii Europei joacă Risc Commander și în care țările de-o șchioapă sunt pionii?
Văd că există o circulație a trofeului. Cu toate astea, la noi n-a ajuns niciodată. N-am fost niciodată suficient de puternici, de abili, de îndrăzneți. Și nu vorbesc de Eurovision. N-am fost niciodată suficient de interesanți pentru ca Europa să ne pună măcar o dată primii pe ordinea de zi. Am fost mereu la și alții. Chiar dacă ne umfăm noi în pene, n-am fost mai mult de o virgulă în istoria Europei.
Voltaj? Au fost ok. Nu sunt fanul lor și nu le judec prestația artistică. Cred însă că, nici Lady Gaga n-ar fi făcut nicio brânză, dacă reprezenta România.
Soluții? Cred că singura noastră șansă ar fi ca doar Moldova să dea note. Dar să nu știe asta rușii, că ne-am lins pe bot. Sau să emigrăm masiv ca să putem suna de afară. Nici asta nu pare a fi o soluție, pentru că o facem deja și nu funcționează.
Sau ce-ar fi să nu ne mai facem de cacao? Ce-ar fi ca noi să începem să lucrăm la imaginea noastră, să începem să descoperim că avem și obligații, nu numai drepturi europene? Ce-ar fi ca aleșii noștri să nu mai dea motive de băgat la zdup, ce-ar fi ca noi toți să arătăm că putem fi și altceva decât șuți, manglitori și tăietori de lebede.
Știu că nu e suficient, dar poate așa începem să câștigăm ceva fără de care nu vom sta niciodată la masa bogaților și nu vom da niciodată cu zarul la Risc Commander. Este vorba de respect și se câștigă al dracului de greu.
Oricum, avem un an timp de gândire. Până atunci, ce să zic: Suedia, respectele mele!
Pe Iulian îl găsiți și aici.
Citiţi şi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
De obicei, 1 decembrie e despre România
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
