Acest text a circulat pe facebook ca aparținând unui domn, Liviu Voicu, pe care nu am reușit să-l identificăm. Dacă știți cine e, lăsați-ne un mesaj, să-i putem mulțumi. 🙂
“Noi, cei de peste 50 de ani, suntem o generație care nu se mai întoarce.
O generație care a mers și s-a întors de la școală pe jos.
O generație care, dacă profesorul te trimitea după cretă la secretariat, te umflai în pene de parcă erai mesagerul ONU.
O generație care a studiat singură, nu aveam bani de meditații, sau, mai bine zis, nu se dădeau… dacă nu înțelegeai ceva, rămâneai după ore și ți se explica.
O generație care a stat la tablă și a scris cu mândrie în fața clasei.
O generație care nu mergea cu automobilul la școală.
O generație care scria în jurnalele sale, o generație de elevi care și-au făcut temele singuri, nu și-au sunat părinții.
O generație rușinată să stea pe scaune în autobuz lângă un adult în picioare.
O generație care a râs mult și în liniște cu frații, înainte de somn, ca să nu știe părinții că sunt treji.
O generație care crede în Dumnezeu, care a respectat mult părinții, profesorii și vecinii.
O generație care s-a jucat pe stradă și a băut apă de la fântână.
O generație care a iubit binele, frumosul, adevărul și a fost mulțumită.
Suntem o generație care, din păcate, nu se mai întoarce…”
LIVIU VOICU
Vi se pare că este idealizată această generație?
Vă las mai jos unul dintre miile de comentarii. În care dintre cele două opinii vă regăsiți? Mulțumim.
“La acest mesaj am mereu același răspuns: cine a crescut și educat noile generații? Din păcate, această generație de 50 ani nu-și asumă nici acum responsabilitatea de educator/ formator/ părinte al noilor generații.Toate frustrările copiilor și adolescenților de atunci le vedem etalate și manifeste în comportamentele și mentalitățile generațiilor mai tinere. Prea multele limitări de atunci au condus la lipsa de limite de acum, la teama (ca să nu spun frica) de a fi un adult care spune și nu. Accentele acestea alienante pe “Nu vrea modelul ăsta, îl vrea pe ultimul pentru că…”, nota 10, premiul I, “ce dacă nu-mi fac dinții și mă îmbrac de la second hand, să aibă ea/el tot ce-și dorește și ce n-am avut eu”, “așa vrea ea/ el” își fac efectul. O generație cu adevărat matură ar privi și ar analiza realitatea așa cum este ea acum, ar stabili ce vrea să păstreze și ce să schimbe și s-ar apuca de treabă, consecvent, cu curaj, asumându-și greșelile și faptul că nu va fi ușor. Desigur că putem și să continuăm să fim spectatori nostalgici și pasivi, să ne lamentăm și să “dăm vina” pe… chiar, pe cine “dăm vina”?”
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
