Noi, care primeam o banană de Paște și una de Crăciun

Your tuppence

1. 
   Belle d”Imagination / 10 October 2012 16:32

   M-am gândit şi eu de curând şi mai demult la acele vremuri şi oameni. O fac recurent.

   Ştii ce mi se pare şocant? Generaţia în blugi şi cu plete-n vânt, care la ţară se ducea la toaleta din fundul curţii, care se căţăra pe garduri şi în pomi, care s-a jucat cu soldăţei de plumb şi n-a avut nici pe dracu, care ţine minte ce promisiuni a făcut acum 20 sau 30 de ani, acea generaţie s-a închistat, a evoluat fie în homo corporaticus fie în homo manelicus, care nu mai are prieteni, are doar duşmani şi aliaţi temporari pentru un grătar, care-şi face credit pe 10 ani pentru un aifon pe care cel mai ades nu ştie să-l utilizeze corect, sau plasmă cu 1 nanometru mai mare decât a vecinului, ca acela să plângă şi să se învenineze în sine. Aceeaşi generaţie care s-a putut juca în ţărână nu-şi lasă copii nesupravegheaţi permanent. Aceeaşi generaţie primea chelfăneli de la toţi tanti şi nenea din bloc dacă făcea drăcii şi recunoştea cinstit că era pe bune, în schimb de plodul răsfăţat să nu se atingă cineva, că e prinţesa (de ambele sexe a ) lu” mămica şi tăticu. Ne trimitem copii la şcoală nu ca să înveţe şi ca să aibă altcineva grija lor, de parcă nu ar fi responsabilitatea augustelor noastre persoane.

   Uunde e cerul albastru de ieri?

   

   

   Reply ↓