Ora 0:57 a.m.
Cineva împrăștie decibelii bolidului (mi-l imaginez tunat) și dă cu ei de geamurile măreței “corăbii a nebunilor”, cum i se spunea cu mulți ani în urmă imensului nostru bloc.
În ecoul acesteia se aude o parteneră supărată foc, care-l ceartă pe domnul său.
Disting clar ce spune:
– Ție-ți place să fac și eu așa?
El are voce calmă și scăzută, probabil încearcă să o tempereze. Noroc că nu stau pe loc. Cearta lor se pierde în noapte.
Un tânăr își salută însoțitorul “Saaaluut!” și se despart undeva aici, sub balconul meu. O fi vreun vecinel de bloc. Sau din zonă.
Doamne, cât circulă mașinile astea… Dar oamenii ăia care conduc nu au somn?! Nu au pat?! Ar lipsi să mai și claxoneze vreunul, că frâne scârțâite pun. La trecerea de pietoni. Dar cu astea se termină curând că va intra în folosință pasajul și se va renunța la cele două treceri atât de apropiate una de cealaltă.
Uuups! Salvarea. Sirena ei parcă țipă mult mai rău și mai tânguit pe timp de noapte.
Știu că e vară și e cald și că-s tare plăcute plimbările în parc acum, că-i numa’ bună temperatura, dar nu puteți vorbi puțin mai încet, totuși? Vă rog eu, frumos de tot!
Citiţi şi Între un “bună seara” şi un “noapte bună”
Așa a fost dintotdeauna. Sau cam în ultimii 30 de ani. Gălăgie, circulație, praf… Dar locuiesc în zona “zero”, nu? Câți nu și-ar dori asta! Cea mai bună din oraș, mai ales de 1 Decembrie.
Vreau să-mi mut reședința. La țară. Măcar vara. Să pot cânta asumat “Locuința mea de vară e la țară”, să fie mândru Topârceanu de mine. O să sar peste acele multe onomatopee pe care le cânta atât de drăgălaș frumosul și tânărul de atunci Baniciu în intro-ul piesei… Că le încurc și nu vreau să intervin cu varianta proprie, să nu mă acuze te miri cine, de te miri ce. Prefer să stau cuminte și să cânt cu glasul minții. No, așa sunt bună de tot! Feli pe lume, nu alta! Că pe ea o ador și o folosesc de etalon. Nu că-i din Sebeș. Pentru că-mi place. Toată și cu totul.
“Locuința mea de vară
E la țară…
Acolo era să mor
De urât și de-ntristare
Beat de soare
Și pârlit îngrozitor!
Acolo când n-are treabă,
Orice babă
Este medic comunal.
Viața ce aci palpită
E lipsită
De confort occidental.
Nu exista berărie,
Nici regie…
Doar un hoț de cârciumar
Care are marfa proastă
Și-o nevastă
Ce se ține c-un jandar’”
Și mai sunt, nu e gata aici poezia. Mă gândeam că ale sale scrieri mi-au plăcut dintotdeauna. Și ale Otiliei Cazimir, iubita sa din acea relație discretă… Pfui, zici că-s țața Leana, care pe “tăte” le știe și mai grav, le împrăștie…
Trec câțiva tineri. O fată spune apăsat:
– Să-mi baaag, ce m-am îmbătat!!!
– Doar vineri ai fost iar așa!, îi răspunde un băiat, care n-a trecut prin etapa de schimbare a vocii. Tineri rău. Sau tineri bine.
Pfoaai! E 1:52. Culcă-te, păpădie, că mâine, iar vei fi leșinată ca o dropie de-a Katiei din Fructul oprit.
Noapte bună!
Guest post by Crinela Pop
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Eu și Honey (mașina mea, nu iubitul meu)
Ne-am privit în ochi, cu respirația oprită…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
