„Vorba dulce, mult aduce”, grăiește un vechi proverb românesc. Așa o fi, e bun în comunicare, în realizarea unor relații și proiecte, dar uite că zăhărelul pus în mâncare face rău sănătății! Gata! Nu o zic eu, ci nişte cercetători americani, mult mai inteligenți decât mine, biata, care ling zahăr de când m-am născut şi să tot fie vreo 41 de ani…!
Apoi, cică, o lingură de zahăr poate anula efectul medicamentelor, dacă urmezi vreun tratament. Tot el mai aduce și alte belele în viața noastră: crește nivelul colesterolului, tensiunea arterială, ne afectează ficatul, inima, ne îngrașă și ne „bagă”-n diabet. Nu credeți?
Potrivit unor articole apărute în publicația „Nature” și aparținând cercetătorilor de la Universitatea California, din San Francisco (UCSF), zahărul și ceilalți îndulcitori sunt, în realitate, atât de toxici pentru organism, încât autoritățile din întreaga lume ar trebui să ia măsuri în ce privește consumul lor, la fel ca în cazul alcoolului. Așa că, oamenii de știință au propus niște reglementări: aplicarea de taxe suplimentare în cazul tuturor produselor alimentare și băuturilor care conțin adaos de zahăr, interzicerea vânzărilor în incinta sau în apropierea școlilor și interzicerea vânzării lor către persoanele care nu au împlinit o anumită vârstă.
Deși toate acestea par desprinse dintr-un „Jurnal al ideilor care nu vor prinde niciodată viață”, cercetătorii citează numeroase studii și statistici potrivit cărora adaosul de zahăr – sau sucroză, inclusiv amestecul de glucoză și fructoză, care se găsește în siropul din porumb și în zahărul alimentar obținut din trestie de zahăr și din sfeclă de zahăr – este la fel de dăunător pentru societate, ca și alcoolul sau tutunul.
Este un lucru bine știut: în SUA, mai mult de două treimi din populație este supraponderală și jumătate suferă de obezitate. Aproximativ 80% din cei care sunt obezi, suferă și de diabet sau dezechilibre ale metabolismului și vor avea o durată mai scurtă de viață, sunt de părere oamenii de știință de la UCSF, în frunte cu cercetătorul Robert Lustig. Un procent de 75% din bugetul alocat pentru sănătate în SUA este cheltuit pe boli legate de nutriție, mai adaugă autorii.
În întreaga lume, numărul obezilor îl depășește pe cel al subnutriților, potrivit datelor furnizate de catre Organizația Mondială a Sănătății. Obezitatea este o problemă publică de sănătate în majoritatea țărilor lumii. Iar afecțiunile cronice legate de nutriție, cum ar fi bolile de inimă, diabetul și unele forme de cancer – care, pentru prima dată în istoria omenirii – omoară mai multe persoane decât bolile infecțioase!, potrivit studiilor ONU.
Un fapt mai puțin știut și încă supus dezbaterilor, este legat de rolul pe care îl are zahărul în obezitate și bolile cronice. Cercetătorii de la UCSF susțin că zahărul sub forma fructelor este disponibil numai câteva luni pe an, în timpul recoltei. La fel și mierea, este privită ca un tratament și nu ca un element nutrițional.
În zilele noastre, adaosul de zahăr, spre deosebire de zahărul natural, care se găsește în fructe, se găsește în mâncăruri, începând de la supe și până la băuturi carbogazoase. Americanii consumă, în medie, mai mult de 600 de calorii pe zi, care provin din excesul de zahăr, ceea ce este echivalentul a 40 de lingurițe de „otravă” albă.
Mulți oameni de știință privesc zahărul nu numai drept „calorii goale”, ci mai degrabă ca pe o substanță chimică ce devine toxică dacă e consumată în exces. La bază stă faptul că glucoza din complexele de carbohidrați, cum ar fi boabele întregi de cereale, este metabolizată de către celule din întregul organism, dar fructoza din zahăr este metabolizată în principal de ficat. Aici încep problemele. Suprasolicitarea ficatului cauzează îmbolnăvirea lui și conduce, în ultimă fază, la rezistența la insulină, cauză care generează obezitate și diabet.
Excesul de zahăr, mai mult decât fructoza conținută de fructele bogate în fibre, afectează în mod direct ficatul și poate face ravagii – cel puțin asta este concluzia studiilor efectuate în laborator, pe rozătoare. Unii cercetători nu sunt însă foarte convinși de dovezile efectelor toxice ale zahărului asupra organismului uman, indiferent de cât de înalte ar fi nivelurile consumului curent.
Lustig, doctor în cadrul secției de pediatrie de la UCSF, compară excesul de zahăr cu tutunul și alcoolul (făcut și el tot din zahăr) – dă dependență, este toxic și are un impact negativ asupra societății – şi cere stabilirea unor criterii clare care să reglementeze consumul său. Tot Lustig susține aplicarea unei taxe suplimentare asupra fiecărui produs care conține zahăr în exces.
Printre propunerile radicale ale doctorului Lustig se numără și interzicerea vânzării băuturilor care conțin zahăr către copiii sub 17 ani și aplicarea unor legi clare, în ce privește vânzarea băuturilor și a produselor alimentare ce conțin zahăr, în jurul școlilor și în zonele mai puțin dezvoltate economic, în care există un număr mare de persoane obeze, legi similare cu cele aplicate în cazul consumului de alcool. Economiștii nu au căzut însă de acord dacă o taxă pe consum – cum ar fi cea pe băuturile carbogazoase propusă în multe state americane – este cel mai eficient mijloc de a ține în frâu consumul de zahăr. Cei de la Universitatea Iowa, în frunte cu John Beghin, au venit cu altă idee: taxarea îndulcitorului la nivel manufacturier și nu taxarea produsului finit, care conține zahăr.
Unii cercetători susțin faptul că grăsimile saturate și nu zahărul reprezintă cauza principală a obezității și a bolilor cronice. Alții sunt de părere că de vină sunt mâncărurile supuse procesării, care conțin carbohidrați simpli. Sunt și oameni de știință care argumentează faptul că de vină este lipsa de mișcare. Poate fi, desigur, și o combinație a tuturor acestor factori, eu nu îi contrazic nicidecum.
Mă sperie, firește, toate aceste descoperiri și primul impuls e să-mi arunc tot zahărul din bucătărie, la gunoi. Dar, mă zgândăre, totuși, niște gânduri: cunosc un femeie, tanti Nuța, care de o viață întreagă își pune într-o ceșcuță de cafea, fix 5 lingurițe de zahăr, dă iama în dulciuri și-n patiserii, la orice oră, „balotează” cât poftește, mănâncă totul cu rântaș, prăjit în ulei, cu grăsimi și șunci, îi mai trage și c-o palincuță din când în când și n-are nici pe dracu’. La 60 de ani e slabă ca un țâr, muncește și urlă sănătatea-n ea, ca trenul în gară la Caracal. Habar n-are de tratamente, grăsimi saturate, tensiune arterială sau diabet. O fi anormală?
Citiţi şi
O linguriță sau două de zahăr?
Meniu de 1 mai: mititei cu carmin, muştar cu zaharină şi pâine cu conservanţi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
