Cel mai înțelept lucru pe care îl poți face de sărbători în iubita noastră patrie e să o tuleşti în Austria la schi imediat după Crăciun. Sau, mă rog, unde te ține buzunarul, da ‘ să fie peste granițe; e mai ieftin întotdeauna decât schimbatul garderobei din pricină de nesfârșite salate boeuf, piftii, sarmale etc, etc.
În Austria lucrului bine făcut a nins între 28 si 31 decembrie cam juma’ de metru de zăpadă, a fost frig și ceață. Avioanele au aterizat la timp, trenurile bine încălzite au circulat normal, autobuzele au dus hoarde de turiști pe pârtii, restaurantele au hrănit hulpavele guri și Doamne ferește să vă gândiți că s-a terminat băutura pe undeva. Iaca niște oameni care abia așteaptă zăpada și frigul, n-au auzit că atunci e momentul să fugi repede la televiziuni și să te văicărești. …ciudat.
În sătucul în care m-am refugiat de asediul tobei și caltaboşilor, primăria a organizat focul de artificii la 6.30 pm, ca să se bucure și contribuabilul local silit să trudească ulterior pentru mofturile turiștilor; la cina de revelion am comandat à la carte și nu mi-a dat nimeni cu meniul în cap. Țăranii tirolezi i-au servit cu drag și pe concetățenii lor care au ieșit frumos îmbrăcați pe la restaurante cu plozii și fräulein-ele din dotare. Toată lumea veselă și relaxată. Pfui, ce mi-au mai lipsit petardele și manelele date la maxim în mașini! Artificiile de la miezul nopții au durat 30 de minute, s-au luminat două sate cam de patru ori mai mult decât Bucureștiul pe cheltuiala hotelierilor (și aș zice că ceva mai ieftin; sigur i-au păcălit chinezii și le-au dat marfă calitatea a doua, nu pocneau ca pe la noi).
1 ianuarie, zi lucrătoare obișnuită, s-a schiat minunat, ba a ieșit și soarele. Țăranii tirolezi rezistă: amabili, calmi, relaxați.
Eu v-am zis anul trecut să nu mâncați găină de revelion, că mereu o nimeriți pe aia cu ouă de aur și iar ne prinde anul următor cu MTO-ul în vine , fără buget, fără utilaje de deszăpezire și nervoși, înfrigurați, înzapeziți sau inundați. Noroc că avem televiziuni destule și internet să ne văicărim ronțăind napolitane (aud că e dieta sezonului de toamnă-iarnă în patrie).
Zic să nu ne grăbim cu munca nici din 5 ianuarie, după Sfântul Ioan e bine, suntem popor evlavios, nu se cade să nu-i cinstești pe sfinți cu un mezel, o măslină, un cozonacel, un vinișor, ceva. Și să visăm că din 8 ianuarie o să ne trezim în țara lucrului făcut. De alții.
La mulți ani tuturor!
Citiţi şi
Ieșirea din turmă – încă o pledoarie pentru o viață off-line.
Nebunia unei nopți de Revelion
Să ne bucurăm, mâine va fi mai rău
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
