„Visele sunt mesaje care vin de departe” – se aude dinspre un ecran negru, înainte ca prima imagine din pelicula Dune să fie proiectată pe pânza albă. Cineastul din Quebec, Denis Villeneuve, redefinește codurile filmului de divertisment/mainstream printr-o frescă epică, reînnoindu-și constant narațiunea, pentru a ne oferi o lucrare magistrală. Această nouă adaptare a cărții S.F (science-fiction) lui Frank Herbert reprezintă o adevărată «detonare». Devenit un autor super-celebru, orice ecranizare după cărțile sale a reprezentat o «piatră de hotar». Așadar, Denis Villeneuve se poate considera un regizor premium odată ce studiourile Warner Bros i-au acordat încrederea și i-au lăsat libertatea de a infuza producția (un proiect de proporții galactice, cu un buget estimat la 165 de milioane de dolari) cu anumite licențe. Această lume este invenția lui Denis Villeneuve și este uimitor de frumoasă. Realizatorul nu ilustrează doar lumea fabulei ecologice a lui Frank Herbert, al cărei viitor îndepărtat (povestea are loc în 10191) seamănă în mod curios cu prezentul nostru imediat, cu dezordinea climatică arzătoare. Cineastul își creează propria lume, ca o extensie a romanului, cu viziunea sa asupra «Bibliei S.F.» a ciclului de romane Dune (șase volume).
Bunăoară, în anul 10191, Universul se învârte în jurul unei resurse esențiale: «mirodenia», care poate fi găsită doar pe o planetă deșertică neospitalieră, Arrakis. Spre nemulțumirea populației locale, Fremen, de extragerea «mirodeniei» s-a ocupat Casa Harkonnen, până când Împăratul a decis să-l predea Casei Atreides. Aceasta de pe urmă are un fiu unic, Paul, care ar putea să fie, foarte bine, Mesia, cel care va putea vedea dincolo de spațiu și de timp. Paul Atreides (Timothée Chalamet), tânărul moștenitor al tronului, o figură androgină aflată în evoluție, va avea parte de un destin fulminant și, până una alta, de o maturizare de proporții galactice. Există o formă de îndumnezeire în povestea scrisă de Herbert: tânărul Paul Atreides este «Alesul», promis un destin mesianic de către fremenii nativi ai planetei nisipurilor Arrakis, care îl văd ca pe un trimis divin care îi va elibera de tot răul, mai ales de jugul asupritorilor Casei Harkonnen. Între romanul lui Herbert și cinematografia lui Villeneuve, punțile tematice abundă: dublul, locul/poziția femeii într-o societate patriarhală, specificul unei limbi, experiența timpului, conflictele dintre generații și confruntarea omului cu mediul.
La Villeneuve, totul converge către Dune. Fără îndoială, acesta este motivul pentru care această adaptare – fidelă, totuși, primei jumătăți a volumului original -pare atât de specială. Din respectul scenariștilor și cineastilor față de sursa operei se naște altceva, o peliculă unică. Regăsim povestea lui Paul Atreides, un tânăr pe cât de înzestrat, pe atât de genial, destinat să aibă un destin extraordinar. Pentru că dacă dorește să păstreze viitorul familiei și al poporului său, va trebui să meargă pe cea mai periculoasă planetă din univers – singura capabilă să ofere cea mai prețioasă resursă din lume, capabilă să ofere o șansă omenirii. „Frica este ucigaşul minţii”, bunăoară pe măsură ce forțele malefice luptă pentru controlul acestei planete, doar cei care reușesc să-și învingă acest sentiment vor putea supraviețui. Așadar, a treia adaptare a operei monumentale a lui Frank Herbert, Dune urmărește peregrinările lui Paul Atreides, moștenitorul casei Atreides, legatar al planetei Arrakis, o lume râvnită de baronul Harkonnen, gata să facă orice pentru a pune mâna pe «mirodenie», o materie primă vitală pentru călătoriile interstelare. Realizatorul se dovedește a avea o viziune singulară, epurată de protehnică inutilă, iar regia este precisă, minimalistă și non-conformistă. Acțiunea este filmată inteligent, iar muzica orchestrală semnată de Hans Zimmer, între sunete tribale și zboruri lirice, însoțește perfect strălucirea unui film atipic.
Pelicula Dune (2021) lasă loc interpretărilor și metaforelor pe care spectatorul le poate detecta în interiorul acestui univers al tuturor posibilităților. Cineastul nu eliberează niciodată tensiunea și ne duce într-o lume aspră, sublimată de o estetică uluitoare (măiaestria îmbinării decorurilor și minuțioasa aranjare a elementelor grafice). În cele din urmă, Dune nu ar fi la fel de izbitor fără imaginea lui Greig Fraser, invitând privitorul să admire anumite secvențe ca pe adevărate capodopere, colorimetria specială sensibilizează retina privitorului. Dune (2021) nu are nimic de-a face cu genul clasic de operă/peliculă spațială și nici măcar cu producția de divertisment (american) în general. Dune devine un lungmetraj extrem de serios, care povestește mai degrabă premisele unei lumi cu o mie și una de bogății decât o poveste de origine reală. Susținută de o scriere magnetică, această poveste a cuceririi puterii seduce imediat prin această ambivalență atât de frumoasă între sublimarea unui anti-erou, contemplând furtuna politică a unei lumi pe moarte, și neliniștea ambientală creată de Villeneuve în introducerea în scenă a unui tânăr de o bunătate aparte.Acum, urmează rândul Casei Atreides, în frunte cu Ducele Leto (Oscar Isaac), concubina sa, Doamna Jessica (Rebecca Ferguson) și cu fiul lor, Paul, să plece de pe planeta lor de baștină, Caladan, și să preia exploatările în deșert, asistați de maestrul războiului, Gurney Halleck (Josh Brolin) și de fidelul și neînfricatul maestru al săbiilor, Duncan Idaho, înduioșător interpretat de Jason Momoa.
Duncan e trimis ca lider al avangardei pe planeta deșertică pentru a tatona relațiile diplomatice dintre casa Atreides și fremeni, locuitorii indigeni de pe Arrakis. Din pricina rănii lăsate de colonialism, fremenii nu sunt pregătiți să îi primească pe noii lor colaboratori drept aliați. În schimb, aceștia îl privesc pe tânărul Paul Atreides ca pe un salvator mesianic, deoarece așa le-a fost insuflat de către ordinul Bene Gesserit. Se apropie războiul. Viziunile lui Paul îl prevestesc, iar realitatea confirmă o conspirație intergalactică. Paul trebuie să învețe să își «dreseze» frica, precum un shaolin, ca să își poată împlini destinul. Pe măsură ce prinde viață pe ecran, desfășurarea de forțe de pe ecran poate căpăta și mai mult înfățișarea unei mari tragedii teatrale. Miza de pe ecran a căpătat contururi clare datorită interpretării unor actori impecabili – Timothée Chalamet, ca atare, oferă poate cea mai solidă interpretare a carierei sale. Timothée Chalamet găsește aici un rol la înălțimea sa, transcenzând dezvoltarea spirituală a personajului său pentru a prezenta o binevenită reinventare. Prin urmare, Dune (2021) surprinde primul prag important din traseul lui Paul Atreides, de la un prințișor burghez la Muad’Dib, un lider al deșertului. În acest „basm spațial”, regăsim teme și motive ale poveștilor populare, dar în acest univers fantasy, plasat în mijlocul unei orânduiri feudale, prințesele și personajele fantastice există, doar că locul balaurilor e luat de viermi uriași, iar în loc de zmei, există eroi precum cel întrupat de Stellan Skarsgard (ca un tiran slinos care a îngurgitat jumătate din univers și acum levitează în rolul Baronului Vladimir Harkonnen).
Datorită vârstele lor apropiate, cei doi actori – Timothée Chalamet și Rebecca Ferguson – insuflă duetului mamă-fiu un suflu oedipian, contrabalansând acțiunea neîncheiată printr-o intrigă mitologică pe alocuri savuroasă. De asemenea, o atenție deosebită i se acordă Jessicai, un personaj puternic, complex și pivot (dar această alegere îl marginalizează pe Oscar Isaac în rolul tatălui). Provenită din Bene Gesserit, o congregație sectantă de femei combatante capabile să influențeze gândirea prin capacități mentale și fizice supraomenești, această figură matriarhală îl pregătește mental pe Paul. Ea îl învață cum Vocea controlează spiritele. Marele succes al lui Dune se bazează și pe locul esențial al acestui duo mamă-fiu, pe care actorii și punerea în scenă îl sporesc cu brio. Înainte de a mușca praful de nisip arzător al planetei Arrakis, Dune pătrunde în măruntaiele unui tip original de matrice: casa Atreidelor. Este burta unui spațiu mineral imens și dezbrăcat, asemănător unei peșteri care fecundează începuturile poveștii mesianice care este Dune; nu este departe de o poveste alegorică, platoniciană, inspirată din „Mitul peșterii”.Lady Jessica își supune fiul unui antrenament riguros, specific ordinului Bene Gesserit, antrenându-i capacitatea de a încasa (durere) și de a își stăpâni frica. Cineastul canadian filmează acest calvar arătându-i atât fiului, cât și mamei, care îi transmite, în spatele unei uși, puterea de a o depăși. Timothée Chalamet și Rebecca Fergusson sunt absolut transcendenți, ridicându-și rolul la un fel de apogeu divin. Această scenă ar putea fi rezumată la o replică: „Vei fi bărbat, fiul meu”.
Deși monumentală ca ambiție și amploare, Dune realizează totuși o iluzie tulburătoare de intimitate. Iată că un blockbuster poate rămâne un teren fertil pentru propuneri cinematografice evocatoare, umane și spectaculoase. Estetica din pelicula Dune (2021) este somptuoasă, iar Denis Villeneuve reflectă astfel excesivitatea acestei adevărate saga. Villeneuve reușește întotdeauna să plaseze umanul în centrul mecanicii, iar lumea lui Herbert devine palpabilă, organică, mai aproape – ca niciodată – de noi. Mai ales că relevanța sa tematică – de la problemele ecologice ale supraexploatării resurselor și mecanismele de colonizare – se adaugă acestui sentiment de proximitate și contemporaneitate. Coloana sonoră a lui Hans Zimmer sporește această splendoare formală, într-un acompaniament sincron cu clima, atmosfera, tensiunea dramatică a filmului. Mai mult decât atât, Dune este realizarea unui regizor-estet care nu va înceta să uimească transformând fiecare gen captat, de la drama psihologică până la science fiction, cu imagini izbitoare și – mai ales – cu o privire pasională.
Pe Mădălina o puteți găsi și aici.
Regia: Denis Villeneuve
Scenariul: Jon Spaihts, Denis Villeneuve, Eric Roth după romanul Dune de Frank Herbert
Imaginea: Greig Fraser
Decorurile: Patrice Vermette
Costumele: Jacqueline West
Sunetul: Theo Green
Montajul: Joe Walker
Muzica: Hans Zimmer
Distribuția:
Timothée Chalamet – Paul Atreides
Rebecca Ferguson – Lady Jessica
Oscar Isaac- Leto Atreides
Jason Momoa – Duncan Idaho
Zendaya – Chani
Josh Brolin – Gurney Halleck
Javier Bardem – Stilgar
Dave Bautista – Rabban
Durata: 2h36 min.
Citiţi şi
Timothée Chalamet va fi Bob Dylan
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
