Ciocnim un pahar cu vin pentru nopţile pline de pasiune, cele ce vor urma, evident cele trecute. Amintiri… Ce rost are sa trăim în trecut?
Trecută de ceva vreme de 30 de ani și de puțină vreme de primul divorț, îmi mușc ușor buzele și simt încă gustul amar al anilor ce au trecut. Şi la cum arată prezentul din fața ochilor, nici viitorul nu-i mai strălucit, dar cui ii pasă? Pasiune am zis, pasiune să fie!
Timpul se scurge și trec orele printre hohote de râs, vapori de alcool și tutun, iar în curând se face dimineață, ne trezim goi, îmbrățișați sau mai bine nu. Încă beți de iubire și pasiune, da… De iubire, poate doar eu!
Îl privesc atentă câteva minute, înainte ca alarma telefonului să ne trezească la realitate, şi mă întreb: oare unde m-am pierdut? M-am pierdut pe mine, dar oare unde, pe care drum şi cum să fac să mă regăsesc?
Sunt unul dintre “paharele lui cu vin”. Nu, nu singurul, știu asta și pe alocuri mă prefac că nu-mi pasă, dar timpul se scurge în defavoarea mea, iar zorii sunt aproape.
Deschide ochii și mă privește înmărmurit, de parcă nu-i patul în care voia să se trezească. Buimac, îmi aruncă sarcastic câteva cuvinte în loc de bună dimineața!
Mă prefac că nu înțeleg și mă dau jos din pat să fac o cafea. În drum spre bucătărie trag pe mine halatul de baie. Mi-e frig dimineața, dar el habar nu are. În timp ce apa clocotește în ibric, înlemnită în fața aragazului, încerc să derulez înapoi filmul, cel din noaptea trecută, încerc să găsesc ceva de care să mă agăț, ceva ce sa mă țină pe loc. Nu reuşesc. De atâtea luni scenariul se repetă, eşti doar un cub de gheață ce se topește pe pielea mea și îngheață iar; mi-e frig de atâtea nopți în care ți-am încălzit sufletul, mi-e frig în fiecare dimineață, dar habar n-ai!
Cafeaua este deja în cănile noastre preferate, fierbinte și aromată ca nopțile noastre. El se așază pe scaun cu telefonul în mână și, fără să scoată o vorbă, răsfoiește articole pe o rețea de socializare. Îi urmez exemplul; nimic nu mi se pare mai plictisitor decât un bărbat cu care să nu poți schimba două vorbe la cafea, dimineața.
“Răsfoind” aceeași rețea de socializare, îmi iese în cale un comentariu al unei dudui, lăsat fără pic de bun simț, la fotografia lui de cu o seară înainte: “Dami Nr tău de telefon să mai vb”. Scârbită de atâta inteligență, îmi amintesc de celălalt “pahar cu vin”. Le știu pe toate, doar nu-s proastă degeaba!
Dorind să pară inteligentă ca o divă de Popești Leordeni, se fotografiază ținând în mână o carte ce se intitulează “Tu ai iubi un om ca tine?”. Şi zic ținând și nu citind, cu un motiv bine întemeiat; dacă citea măcar coperta, nu îi mai dăruia lui o bucată de lemn gravată cu inițialele lor și mesajul “Te voi iubii mereu”, plină de sclipici argintiu. Nimic mai grotesc!
Citiţi şi Și ce dacă nu ști să scri, fi obraznic cu ăia care știe!
Măi, fetelor, de când e Google și pământul este inadmisibil să faceţi astfel de gafe. Am înțeles că nu v-a plăcut școala, dar este o treabă elementară și de bun simț să te exprimi corect în scris. Măcar în scris, că de vorbit… Dumnezeu cu mila! Oricum nu-și dă nimeni seama dacă ai pronunțat cu un “i” sau cu doi, când silicoanele sunt net superioare materiei!
Ridic ochii din telefon și îl privesc atent. Îmi dau seama că sunt cel puțin nebună să mai accept așa ceva! Îi cuprind mâna dreaptă între palmele mele și, privindu-l fix în ochi, îi spun:
– Dragul meu, poate mă crezi nebună şi ai tot dreptul, numai un om nebun te poate IUBI atât. Însă, am obosit, am obosit să te privesc scurgând damigenele de vin ale bunicului, dosite pe undeva prin beci, după rafturile ponosite. Avem gusturi mult prea diferite, merit mai mult! Te rog să-mi lași cheia pe dulap în hol și să tragi uşa după tine. Astăzi n-am să te conduc!
Guest post by Dana C.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
