Iar e totul atât de complicat, încât îmi vine să o las baltă. Tentaţia e mare, fiindcă, tipic bărbătesc, decât să oferi o justificare, bună sau proastă, mai simplu e să o laşi baltă.
Şi eu chiar am încercări la activ. Când apărea câte o situaţie… delicată, îmi băteam capul să găsesc o reacţie rezonabilă şi apoi… bun, şi acum, ce fac? De obicei, nimic. Iată că se întâmplă din nou: am reacţie sau o las baltă? Dacă am, trebuie să iau în calcul şi reacţia la reacţie. Altă bătaie de cap. Nu am nici energia, nici priceperea genetică să îmi asum o astfel de responsabilitate. Cine ştie ce va înţelege? Dar parcă nici s-o las baltă nu-mi vine, că nici asta nu este în firea mea. Până la urmă, ce-o fi atât de complicat să ai reacţie? Este ca la opinii. Bune, proaste, sunt ale mele. Şi, legat de opinii am învăţat că uneori, e bine să accepţi, măcar formal, alte păreri, de dragul liniştii. Da, draga mea… Staţi, înainte să mă judecăţi, amintiţi-vă cât de bine este să avem uneori aceleaşi păreri:).
Problema este ce fac eu acum? Că imediat ar urma să plecăm la întâlnire cu doamna Stela şi cu Dan al ei şi n-aş vrea ca iubita mea să se supere. Ceea ce va fi imposibil, fiindcă refuzul meu, chiar dacă bine argumentat, ar intra la categoria “de neiertat”. Mi-a spus şi sora-mea când i-am cerut sfatul, şi soţul prietenei ei celei mai bune, şi sincer, m-am gândit şi eu la asta. Simt că fericirea mea prezentă şi viitoare depinde de această alegere.
Dacă am reacţia asta lămuritoare, evident că n-o să iasă bine. Şi n-o să mă bucur o secundă de curajul meu. Dar şi dacă nu reacţionez, o să mă frustrez teribil. O să ieşim din nou cu prietenii ăia plictisitori naiba-ştie pe unde, o să mimez o fericire butaforică, ea o să creadă în continuare că mă înţeleg de minune cu Dan, prietenul doamnei Stela. Ei bine, nu, draga mea, ar trebui să ştii că nu mă dau în vânt după Dan. Este un arogant, un pierde vară, un neglijent. Apoi, dacă nu beau o bere (şi n-am să beau pentru că eu voi conduce) mă voi plictisi de moarte, voi începe să casc şi tu o să mă întrebi discret iritată ce am.
Nu, nu se mai poate aşa! Trebuie să am reacţia asta belstemată. O să trag aer în piept şi…acum e acum. Stai! Să am o mimă serioasă sau să fiu drăguţ? Dacă sunt dur cine ştie cum reacţionează? Dacă asta o stârneşte, mă lipeşte de perete şi facem sex pe hol? Aş vrea eu! Dar dacă mă ignoră amuzată şi continuă imperturbabil aranjatul părului? Mai degrabă :). Şi dacă sunt blând, mă va şantaja emoţional, ştiu eu ce îi poate pielea… Cum o dau, nu-i bine. De-aia zic…s-o las baltă! N-o fi foc dacă mai ies o dată cu doamna Stela şi cu Dan. O dată.
Asta s-a şi întâmplat. Eu am fost indispus, de parcă voiam să mă răzbun pe ea pentru nehotărârea mea, ea s-a simţit rău că eu nu mă simţeam bine, şi în drum spre casă ne-am certat. Dar ia ghiciţi ce i-am spus în lift? Am fost un dur. Eu, care aş face orice ca să-mi petrec serile cu tine, şi tu îmi spui că nu sunt fericit cu prietenii tăi? Ştii bine că îmi place de Dan. Doamne, cum putem fi oare atât de împiedicaţi?
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
