Nimic despre sex.
Eram în liceu când am sărutat cu foc prima fată din viața mea.
Veneam de la un ceai și exact ca în cântecele romantice am condus-o pâna “în poartă”.
Sunt ani de atunci, dar tresar de fiecare dată când în aer se insinuează parfum de violete.
Cam atât a mai ramas din povestea noastră de dragoste, care a durat doar o vară.
Și mai știu că sărutul acela nu a avut aproape nimic “sexual”.
Iar a doua zi, la școală, nu m-am laudat că “am avut-o”.
Sunt peste trei decenii de atunci.
Dar și acum mi se întâmplă să fiu orbit de lumina aceea îmbătătoare pe care o vezi cu… ochii larg închiși (ca să parafrazăm un film celebru).
Da, e un fel de punct G al absolutului indescriptibil.
Un extaz al nespusului.
Un amețitor NIMIC AERIAN.
Știu, sunt ridicol, vor spune mulți.
Pentru că acum nu mai este așa.
Ca multe lucruri care sunt “altfel”.
În zilele noastre, scurse sub semnul lui “acum și doar acum”, sunt mulți băieti sau “proiecte” de bărbați care au relații DOAR verbale, extrem de intime, PRIMITIV carnale, cu te miri ce.
Începand cu femeile pe care “le-ar fi”, dar nu “le-au” și terminand cu VIAȚA, care le duhnește excremențial.
Voci pițigăiate sau baritonale rostesc propoziții scurte, dar extrem de viguroase, ilustrând bizare, ba chiar maladive intromisiuni .
Reale sau virtuale…
Un dezmăț lingvistic, o orgie verbală, un arsenal viril, o “bărbație” zgomotoasă ce l-ar fi făcut pe Boccaccio sa roșească intens, luând notițe…
Un viol intens și continuu al FIRESCULUI.
Un grohăit gros, care ține loc de cuvinte frumoase, precum A FACE SEX înlocuiește animalic A FACE DRAGOSTE.
O posedare sălbatică a tot ceea ce înseamnă lumea apropiată sau foarte departată.
Un orgoliu “de trombon” ce vrea sa mascheze un handicap “de piculină”.
De ce atâta risipă de energie masculină?
Oare nu ar fi mai bine să mergem la prietenele sau la soțiile noastre și să le arătăm ce putem cu adevărat?
Doar să nu uităm să adaugăm TANDREȚE, MÂNGÂIERI, PASIUNE și PREȚUIRE (suma se cheamă PRELUDIU) la INSTINCT și cu siguranță Domnul Freud o să ne caute ca să-l medităm.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
