Înainte de alegerile europarlamentare din 23-26 mai, poetul Matei Vişniec atrăgea atenţia în Dilema Veche asupra punctelor sensibile ale Europei, pericole de care europenii ar trebui să fie conștienți atunci când își vor da votul unuia sau altuia dintre candidați (partid sau independent).
“Fără unitate, Europa va deveni o pradă uşoară pentru marile puteri care vor să dicteze viitoarele reguli de convieţuire pe planetă. Statele Unite, China, Rusia, India nu mai sunt, din diferite motive, prietenii Uniunii Europene. Prin slăbiciunile manifestate până acum, Europa a lansat un fel de invitaţie generală: veniţi să ne ocupaţi, să ne cuceriţi, să ne divizaţi, să vă tăiaţi câte o bucăţică din ceea ce a reprezentat pe vremuri vechiul continent şi prima putere a lumii!
Chiar şi după ce Donald Trump nu va mai fi preşedintele Statelor Unite, atitudinea americanilor faţă de Uniunea Europeană va rămîne ostilă, poate chiar din ce în ce mai ostilă, pentru simplul motiv că proiectul comunitar înseamnă o tentativă de civilizare a capitalismului.
Fără elite, un popor devine un fel de ambarcaţiune în derivă. Cînd elitele se rup însă prea mult de cetăţeni, ele devin un fel de sectă care suscită neîncredere, dispreţ şi chiar ură. Elitele europene par că s-au înscris pe un drum greşit, de unde şi numeroasele revolte antisistem.
Europenii nu vor aprecia niciodată o Europă în care copiii lor vor trăi mai prost decît părinţii lor. Or, toţi indicatorii merg în acest sens. Adulţii de azi le lasă copiilor o moştenire toxică: o planetă cu resursele pe cale de epuizare, o lume în care o specie din opt este pe cale de dispariţie, o democraţie epuizată care trebuie reinventată… Sentimentul eşecului nu este niciodată mai puternic decît atunci când trebuie să-i spui copilului tău „tu va trebuie să ieşi la pensie mai târziu decît mine şi să accepţi locuri de muncă mai precare şi mai prost plătite“.
Citiți și De vreme ce conducătorii se poartă ca niște copii…
(…)
Cînd se va vota, pe data de 26 mai, europenii vor avea, pînă la urmă, de ales între două opţiuni. În favoarea unei Europe imperfecte, dar care este, la fel ca democraţia, „cel mai prost sistem cu excepţia tuturor celorlalte“. Sau în favoarea predării generale.”
Continuarea, aici.
Și s-a votat, iar România a ales ferm calea europeană. În plus, a dat semnalul începerii schimbărilor interne absolut necesare ca să rămânem pe drum și nu de căruță.
Citiţi şi Generaţia urbană care nu vrea ca Dragnea să scape
Citiţi şi
Femeile în airsoft: schimbarea dinamicii într-un sport dominat de bărbați
