Nicolae Velimirovici explică care e diferența dintre un om credincios și un om necredincios. Cei fără Dumenzeu spun că la început a fost moartea, apoi urmează viața, viața fiind temporară, dar moartea e definitivă. Iar credința creștină (evanghelică, apostolică, a sfinților părinți, a lui Hristos) spune că la început a fost viața, apoi a urmat moartea. Moartea e temporară, iar viața e veșnică.
Ateiștii care și-au dus concepția până la capăt, consideră că viața a apărut după moarte. Ei cred că viața a survenit dintr-un haos, dintr-o ciocnire de particule, ”un fel de praf în lumina soarelui într-o zi de primăvară”, o concepție tulbure pe care ei înșiși nu o pot explica cum trebuie. Iar apoi, cumva, din această inexistență (moarte) a apărut viața. Aici aceștia jonglează cu miliarde de ani. Într-un răstimp pe care îl numesc perioadă de evoluție, chipurile a apărut o maimuță, căreia pe parcursul altor miliarde de ani i-a căzut coada și ca urmare a rezultat un Beethoven. Beethoven a cântat cât a cântat, a surzit, apoi a murit și niciodată nu va învia. Cam așa cred ateiștii. Deci conform viziunii ateiste a fost o moarte de miliarde de ani, după care urmează vita brevis ca dansul unui iepuraș în fața soarelui și apoi viața se sfârșește printr-o moartea definitivă.
Dacă acesta e adevărul nu prea avem pentru ce trăi. Atunci e de înețeles de ce atâția tineri apelează la droguri, alcool, fac depresie și își curmă viața. Cu așa o viziune, nu prea are sens să trăim treji și lucizi. Deci conform acestei concepții ateiste la început a fost o moarte lungă, foarte lungă, apoi ni s-a dat puțină viață, de cam 40, 70, 80 de ani. Ajungând bătrâni și nesuferiți, ne rugăm să vie moartea cât mai repede. Una e să ai 18 ani, și cu totul alta e când ajungi la neputința celor 80 de ani. Căci cum spune prorocul David în psalmul 89: ”Anii noștri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani; Iar de vor fi în putere, optzeci de ani, și ce este mai mult decât aceștia, osteneală și durere; că trece viața noastră și ne vom duce.”
Dacă întrebi tinerii de astăzi ce e viața, ei spun că viața e un rahat, nu are niciun sens, lumea e plină de violență, singurătate. De unde vine concepția aceasta? Din instituțiile din învățământ, din cărți, din predica societății moderne.
Iar Nicolae Velimirovici spune: ”Viața e veșnică. La început e viața și apoi – moartea.” Viața este Dumnezeu. Dumnezeu este lumină. El este veșnic, neschimbător. Din milostenie, Dumnezeu a creat o altă viață. Și totul ar fi fost bine, dacă nu ar fi fost păcatul. Din cauza păcatului a survenit moartea. Dar vine Hristos întrupat pe pământ să moară din cauza omului și învie ca să biruie moartea. De aceea la început e viață, apoi e moarte și după asta iar e viață. Și iată de unde vine bucuria, sensul vieții și dorința de trăi. Pentru că moartea e vremelnică, iar viața e veșnică!
Iată două talere. Pe care îl alegi? ”Viață și moarte ți s-a dat – scrie în legea lui Moise. Binecuvântare și osândă. Alege viața ca să-ți fie bine!” Mulți aleg moartea. Dar dacă alegi viața, moartea e pentru scurt timp, iar viața este pentru totdeauna. Deci la început e viața, apoi survine o moarte scurtă, după care urmează viața veșnică. Câtă frumusețe în acest enunț! Frumusețea este o dovadă a adevărului. În matematică există o teză care spune că o formulă frumoasă e neapărat și adevărată: atunci când dintr-o înșirire de cifre și funcții trigometrice se ajunge la o formulă simplă care exprimă soluția. Simplitatea e frumusețe și ea nu poate fi decât adevărată.
Omul nu poate trăi fără să fi găsit sensul existenței. Și dacă dincolo de moarte nu există viață, toată viața aceasta e o farsă. Și toate sărbătorile sunt o farsă, un fel de artificii mortuare. Totul capătă sens prin învierea lui Hristos și viaţa veacului ce va să vie.
Toate articolele scrise de Anișoara, aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
