Și prințul Nicolae, cel de-al doilea fiu al regelui Ferdinand I și al reginei Maria, a ales: soția! Ultimatumul îi aparține fratelui său, Regele Carol al II-lea, care nu voia să consimtă la acest mariaj cu niciun preț, deși era departe de a-i putea da lecții de morală.
Iată povestea celui de-al doilea fiu al Reginei Maria (după Carol) care a ales iubirea în locul titlului regal și poate chiar al tronului. Și care va muri la 75 de ani, în exil, la Madrid, pe 9 iunie 1978. Va fi înmormântat la Lausanne, alături de Ioana Doletti care murise în 1963, prin bunăvoința celei de-a doua soții.
Nicolae și Ioana
“Odată ce l-a văzut pe tron pe fratele său, Nicolae s-a dus să îi ceară consimţământul să se căsătorească cu Ioana. Se gândea că se aflau amândoi în aceeaşi postură: să se îndrăgostească de o pământeană, de o femeie din popor, nu de o faţă princiară, cum cerea statutul Casei Regale. Regina Maria chiar suferea o nefericire incredibilă din această pricină: „Şi tu, ca şi Carol, v-aţi sortit decăderii din cauza unor femei care vă sug sângele şi vă năruie idealurile de puritate. Distrugeţi amândoi munca a două generaţii şi nu vă daţi seama nici unul, nici altul că dansaţi pe marginea unei prăpăstii“, îi spunea Maria lui Nicky. Degeaba, căci nimic nu îl mai putea face să se răzgândească.
În ceea ce îl privea pe Carol al II-lea, el nu vedea deloc situaţiile lor ca fiind similare, pentru că el o ţinea amantă pe Lupeasca, nu voia să o ia de soţie. Miopia dublei măsuri l-a făcut pe Carol să îi refuze cererea fratelui. Aşa că Nicolae nu a mai avut nimic de făcut decât să se căsătorească în secret, pe 28 octombrie 1931.
“Despre Ioana Doletti știm puține lucruri. A trăit în umbra prințului Nicolae. Când cei doi s-au cunoscut – în 1928 la Automobil Club Regal Român – era foarte măritată cu Radu Saveanu, fiul fostului președinte al Camerei Deputatilor Nicolae Săveanu. Iata ce scrie Constantin Argetoianu în Însemnarile sale. „Prinţul Nicolae, fratele lui Carol al II-lea, a cunoscut-o la Automobil Club, unde doamna venea să dejuneze cu soţul. Scandalul a izbucnit într-o zi, la poarta Automobil Clubului. Prinţul dejunase cu iubita şi cu soţul ei, coborâseră toţi trei scara şi, când să se despartă, doamna Săveanu, în loc să se urce în maşina conjugală, s-a urcat în cea a Prinţului şi a şters-o fără nicio explicaţie. Săveanu a sărit în a lui şi a pornit după ei. În dreptul palatului Prinţesei Elena, Prinţul a oprit maşina, a scos garda şi… a ordonat arestarea soţului“. Săvenii au divortat și amanții s-au putut căsători la 28 octombrie 1932. Ca recompensă, fostul soț a fost trimis ca vice-consul al României la Bruxelles. Cearta cu Carol s-a soldat și cu trimiterea prințului Nicolae în Occident.” (sursa: aici)
Nunta
Ioana – care după divorţ a luat numele de Dolette, că i se părea ei mai sofisticat – era fiica moşierului Iorgu Dumitrescu, din Tohani, pe atunci în judeţul Buzău. Într-acolo s-au îndreptat îndrăgostiţii, spre Tohani, şi s-au căsătorit. A fost nuntă ca în poveşti, după toate sursele vremii.
Diplomatul Grigore Gafencu nota în jurnalul său:
„În ziua nunţii s-au strâns în jurul tinerei perechi, al popei şi al primarului din Tohani toate satele din împrejurime. S-a băut, s-a mâncat, s-a jucat până noaptea târziu. Pe la miezul nopţii a sosit în goana nebună un automobil; prefectul. Primarul şi actele au fost duse la Bucureşti şi înaintate lui Argetoianu. Acesta şi-a făcut datoria de ministru. A rupt actele şi l-a bătut pe primar“. Când regele a avut amigdalită În acea seară de pomină, Carol al II-lea stătea la pat, suferind de amigdalită şi bronşită. În acea seară, avea să constate că nu există dreptate pe lume: i s-a adus la cunoştinţă că la telefon este primarul din Tohani, care spune speriat: „Tocmai l-am cununat pe prinţul Nicolae! N-am vrut, dar m-a obligat! M-a obligat!“; astfel că regele suferind nu a putut ţipa după voie, ci doar a răcnit răguşit: „Este o crimă la adresa dinastiei Hohenzollern!“. Chiar în starea în care se afla, s-a dat jos din pat şi i-a cerut ministrului de Interne Argetoianu să ia măsuri, să încheie această afacere neoportună. „Pricep orice; pricep să fii hipnotizat de o femeie şi să trăieşti cu ea, dar sunt limite peste care nu se trece. Este inadmisibil să introduci în familie o persoană de un rang care nu se potriveşte cu dânsa“, i-ar fi spus Carol al II-lea ministrului. Pentru a anula căsătoria s-a recurs la o manevră care ieşea puţin din sfera legală. A fost daravelă mare, dar pe scurt: Argetoianu a ordonat ca registrul de stare civilă din Tohani să fie copiat în întregime, cu excepţia foilor ce cuprindeau certificatul de căsătorie al lui Nicky. Numai că prinţul îşi scosese, prevăzător, o copie a certificatului şi a cerut să i se recunoască mariajul. Aşa a început exilul cu intermitenţe. (sursa: aici)
***
Sfârșitul acestei situații echivoce a fost lămurit în 1937, când a avut loc un Consiliu de Coroană în care s-a ajuns la o concluzie: Nicolae să aleagă, soția sau familia regală. Răspunsul lui a venit într-o scrisoare, care se încheia așa: „Anunț categoric Majestății Voastre că intențiunea mea este de a reface căsătoria anulată. Sunt al Majestății Voastre cu cel mai profund respect –Nicolae Principe al României“.
Rezultatul: a fost exclus din Casa Regală și și-a pierdut toate prerogativele ce decurgeau de aici. I s-a dat un nume de cetățean obișnuit, Nicolae Brana – de la castelul Bran, pe care el și Ileana îl adorau. Opt zile mai târziu, părăsea țara. De data aceasta, era exil obligatoriu, prelungit. În aprilie 1937, Carol al II-lea a fost mâhnit tare: „Nu mă simt fericit, întreaga afacere a lui Nicolae mă tulbură rău de tot. Păcat de el, și mai ales păcat că a căzut pe o femeie ambițioasă, interesată și fără cap. Gândesc ce noroc am avut eu cu Duduia, cu toate suferințele ei, nu m-ar fi împins niciodată cum a fost împins el de Jeana“.
Deși cei doi frați nu s-au mai reconciliat niciodată, Nicolae a făcut un ultim gest de onoare față de fratele lui, căci el fusese adeptul judecăților juste și nepărtinitoare când venea vorba de afaceri de stat – de altfel, și în perioada în care Carol a fost rege, el mereu îl sfătuia să stea departe de camarila care-l măgulea interesat. În 1953, la moartea lui Carol, prințul Nicolae a fost singurul care a fost prezent la funeralii. „Am venit la înmormântarea lui Carol, pentru că am simțit că era de datoria mea, deși l-am urât pe fratele meu mai mult decât orice pe lume. Carol a fost însă fratele și regele meu“.
Povestea vieții prințului Nicolae, spusă cu mai multe detalii, aici.
Citiţi şi
Regina Maria și Paștele din 1917, 1918
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
