mure amare, mure dulci,
cuvintele tale.
azi mi te culci
pe sân,
ca un motan al tăcerii,
mâine mă uiţi printre pietre,
îmi striveşti ca pe-o larvă dorinţa,
şi mă laşi printre uluci.
niciodată nu ştiu cine eşti cu adevărat.
eşti cel dulce de azi,
ori eşti cel amar de altadat’?
nu-ţi găsesc o amprentă
mai clară
decât inima mea.
tu-mi faci semn de afară,
dintr-un dincolo nebulos,
în care n-am ce căuta.
poate ierburi de leac,
ori reptile letale.
numai buzele tale,
timid,
pun pe mine paftale.
fă-mă, Doamne, un Nil,
fă-mă patul de stuf,
pentru apa prea mare adusă de cel
ce mă îneacă
în el
şi mă ţine în propriu-i văzduh,
ca pe-o deltă
care niciodată nu seacă.
Citiţi şi
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Despre bărbați, cu luciditate: ce a mai rămas din promisiunea unei relații
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
