Într-o discuție recentă cu un prieten, acesta a făcut la un moment dat afirmația: Toate femeile sunt la fel. Subiectul era destul de general și din politețe nu am intrat în polemică. Așa funcționează creierul meu, instinctual e pornit pe ceartă, pe dreptate imediată, dar rațional e așezat, e răbdător. Și așa cum îi stă bine unei femei, mai ales în discuțiile cu bărbații, am tăcut și am rămas cu gândul la ceea ce-mi spusese din perspectivă masculină.
Răstălmăcind subiectul și trecându-l prin toate cotloanele întunecate ale creierului meu, am ajuns la următoarea concluzie, care pe unii ar putea să-i deranjeze, pe alții să-i șocheze, totul este relativ în viață.
Așadar, suntem oare la fel? Ne-am uniformizat atât de tare încât nu mai există autenticitate? Întrebările acestea mă frământă de trei zile. Poate ne asemănăm doar în relațiile cu bărbații, poate chiar bărbații sunt cei care au determinat această asemănare stranie. Se pare că modul lor de a trata femeia a făcut ca aceasta să devină standard în ochii lor. Cred în legea compensației, am crezut mereu că primești exact atât cât oferi și că nimic în viață nu este în proporții egale. În fond, nu putem avea toate calitățile. Avem nevoie și de defecte, tocmai pentru a ști să apreciem calitățile.
Am făcut câteva analogii cu istoria și am observat că în perioada comunistă se voia uniformizarea, dar aceasta era numai la nivel material. Mental, nimeni nu poate încorseta pe nimeni. Cu toate că purtam aceeași uniformă, noi fetele, eram destul de creative și reușeam să ne punem amprenta personală asupra aspectului final. Fie că puneam o curea, fie că adăugam o bentiță, fie că prindeam matricola într-un anumit fel, era asta o nișă personală. Nimeni nu vrea să fie identic cu nimeni. Asta e clar! Suntem diferiți, suntem indivizi unici, avem o matrice unică, deci nu putem vorbi despre o xeroxare a unui exemplar feminin și livrat pe piață cu denumirea de femeie. Însă, acum când democrația oferă libertate deplină, este imposibil ca femeile să se întoarcă în trecut și să-și dorească să se asemene între ele, cunoscută fiind setea lor de unicitate.
Suntem oare la fel și de ce?
Dincolo de aspectul fizic, în interior este oare același mecanism?
Categoric, nu. Nicio femeie nu este ca o altă femeie și nici una nu acționează identic cu cealaltă. Fiecare are tactul personal, grația proprie, tandrețea… Fiecare atingere este diferită, așa cum fiecare voce sună diferit. Femeia e cântec de leagăn și doină de jale, depinde numai de bărbat ce declanșează în ea. E armonie și haos, e tăcere și larmă, e iubire și indiferență. Caută să declanșezi în ea ceea ce-ți dorești cu răbdare și migală. Nu cataloga femeia și nu-i generaliza emoțiile. Fă-o să se simtă specială și unică! În clipa în care ai uniformizat-o, ai pierdut-o. Nu vei mai putea să recâștigi cu toate războaiele din lume. Niciodată nu vei mai avea partea de zâmbetul ei cald pe care ți-l oferea gratuit și spontan, de atingerea ei caldă care-ți dădea energie și putere, de cuvintele care altă dată te făceau să te simți intangibil.
De ce nu mai vorbim frumos despre femeie?
De ce nu o mai vedem ca o raritate?
Citiţi şi Femeia mai altfel decât celelalte femei
Grigore Vieru spunea despre femeie: Femeia este al cincilea anotimp. Ce poate fi mai frumos de atât, mai plin de mister, mai abundent de sensuri! Gândește-te, cum ar fi să existe cinci anotimpuri și unul să fie femeia? Privește și admiră femeia, iubește-o și vei deveni nemuritor!
Henry Miller spunea, și este bărbat ca și voi: Există doar trei lucruri pe care le poți face pentru o femeie: poți să o iubești, să suferi pentru ea sau să o transformi în literatură.
Închei micul meu tratat spunând, dragul meu prieten, că femeia este de fiecare dată în exemplar unic. Bucură-te de fiecare apariție din viața ta și nu strica magia, las-o să fie ea însăși, hrănește-i emoțiile, oferă-i încredere, iar tu te vei bucura de unicitatea ei!
Guest post by Petruţa Petre
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Andropauza (menopauza masculină)
N-am primit niciodată flori de la un băiat…
Într-o parcare, dintr-o privire știi cine conduce mașina
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
