Nicicând nu ne-a cerut Dumnezeu să fim proști

18 October 2016

gloria alexandruȘtiați că frica de autoritate se traduce în lipsa de coloană vertebrală, iar executarea orbește a ordinelor vădit ilegale nu reprezintă o cauză justificativă de înlăturare a răspunderii?

Învățasem la dreptul penal despre teoria baionetelor inteligente și mă mir că, deși nu mi-a plăcut deloc penalul în facultate, se pare că esența teoriei am reținut-o. Și asta mai ales pentru că majoritatea oamenilor înzestrați cu o oarecare autoritate sau cu o oarecare libertate de exprimare în toate domeniile de activitate se încadrează perfect în ceeea ce spune teoria baionetelor inteligente. Însă prea puțini cunosc faptul că acționând din inerție în executarea ordinului autorității competente, nu sunt exonerați de răspundere atunci când ordinul superiorului este vădit ilegal. Adică „noi muncim, nu gândim” și „ordinul se execută, nu se discută” nu se mai aplică în niciun domeniu sau ar fi de preferat să nu se mai acționeze orbește în ascultarea ierarhicului superior doar pentru că este undeva mai sus.

Nicicând nu ne-a cerut Dumnezeu să fim proști, spunea părintele Calistrat. De asta suntem înzestrați cu rațiune, avem un anumit nivel de cunoaștere, avem mai mult ca oricând posibilitatea informării pe orice temă de interes, pentru ca, analizând toate datele problemei, să putem să ne pronunțăm într-un mod particular, după cum ne dictează liberul arbitru și să tragem singuri concluziile într-un mod asumat.

time-for-change

Nu vreau să intru în clișee de genul „de asta merg lucrurile prost în țară”, însă, cu regret, observ că în prea multe domenii de activitate, tot mai mulți oameni nu mai judecă ce au de făcut conform fișei postului și tot mai mulți nu mai filtrează prin prisma legalității și a respectării unor norme, fie ele legale, fie convenționale ori canonice. Nu mai contează că nu au aceeași părere cu superiorul, pur și simplu nu îndrăznesc să aibă o opinie contrară, susținută și afirmată de frica pierderii locului de muncă, de frica pierderii capitalului de imagine, de frică, de frică , de frica a ceva…

Frica nu-i bună, să știți, e de la ăl rău. E de la cel ce nu vrea să vă afirmați, să mărturisiți, să vă arătați caracterul, formarea, capacitatea și nivelul de cunoștinte acumulat. Nu-i a bună. Un om vertical trebuie ca în domeniul în care activează să poată emite și afirma cu ușurință orice punct de vedere, să-și asume paternitatea afirmațiilor și să poată sta cu fruntea sus în fața oricui, chiar și în fața organului ierarhic superior. Ierarhiile nu înseamnă slavie, nu înseamnă că suntem sub dictatură, decât dacă ne complacem să stăm în postura de ghiocel ca să nu supărăm cu vreo opinie pe vreun superior. Astfel de oameni nu vor fi apreciați nicicând, nu vor fi evaluați ca având verticalitate și siguranță în luarea deciziilor și nici în acțiunile lor.

E un paradox că toată lumea așteaptă să se schimbe în bine toate organismele, de la cele din administrație la cele din sănătate, cultură, religie, justiție, educație și armată, dar prea puțini sunt cei care se ridică și arată că ei și gândesc ceva din ordinele transmise. Se văd cu ochiul liber disfuncționalități în toate sistemele, le văd toți anagajații de la portar la femeia de serviciu și la managerul instituției, dar nimeni nu spune nimic și nu face tot posibilul să se facă auzit glasul său, părerea sa și observațiile pertinente pe subiect.

E frustrant să vorbești cu oameni care nu mai suportă sistemul în care activează, dar nu reușesc să-și asume o atitudine și să o manifeste. Să spună verde-n față că superiorii lor greșesc, că li se cer lucruri de domeniul absurdului.

Și cum se poate și mai rău de atât, mai exsită și polul opus, al celor care nu mai fac nimic din ce le cere fișa postului (și asta mai ales în administrație) de frică să nu greșească, pentru că prea des organele de cercetare penală bat la ușa instituției, încât au ajuns să stea cu frica-n gât și să nu mai semneze nicio fițuică, oricât de neînsemnată ar fi.

Oricum ar fi, nu te plictisești la noi… când te intrigă unii, când te aduc la saturație alții.

Hai să schimbăm dictoanele, să muncim și să gândim, să citim și să ne documentăm, să ne asumăm puncte de vedere și să nu permitem încălcarea normelor, indiferent de natura lor. Se poate, oare?

Pe Gloria o găsiţi întreagă aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Automatizarea porților înseamnă siguranță și confort

Împreună până se va face târziu în noi

Ea ar fi trebuit să vadă, să știe, să mă vadă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro