Seducătorii psihotici, ca prădători sociali, țintesc nenumărate victime, însă se atașează, precum paraziții, pe o perioadă lungă de timp, doar de puțini: doar de cele mai promițătoare gazde. Cred că cele mai promițătoare victime degajă o aromă de vulnerabilitate, de dorințe neîmplinite, ce reprezintă ispita perfectă pentru un prădător patologic care simte nevoia de control.
Oricât de multe femei seduc și cuceresc, oricâți indivizi înșală, oricât de multă putere obțin, tot nu sunt satisfăcuți și mereu au nevoie de mai mult. Asta pentru că, din punct de vedere emoțional, psihopații sunt ființe umane goale. Orice fel de emoție, grijă, bani și timp pe care cineva le investește în ei se pierd ca într-o prăpastie fără fund.
Din punct de vedere psihologic, narcisiștii sunt foarte asemănători, doar că, în loc de control, ei își doresc cel mai mult validarea. Persoanele narcisite devin adesea artiști renumiți, scriitori, intelectuali, producători de film sau politicieni. Au energia și dedicarea necesare pentru a ajunge în vârf, însă setea lor de confirmare este mult mai puternică decât succesul periodic. Această sete este satisfăcută doar pe moment și, în anumite aspecte, imposibil de stins. Succesul e trecător și prezența în fruntea topurilor ca artist, producător sau scriitor de bestseller-uri își pierde rapid noutatea. Indivizii narcisiști ajung adesea să se blocheze într-un cerc vicios, atât la nivel emoțional cât și psihologic, indiferent de cât de bogați devin.
Însă chiar și aceia dintre noi care nu suntem nici psihopați, nici narcisiști, adică ființele umane mai mult sau mai puțin normale, ne confruntăm cu o dorință insațiabilă: dorința arzătoare de iubire. Această temă este descrisă în noul meu roman, Seducătorul, prin personajul Anei, modelată după eroina mea preferată, cu același nume, din romanul Anna Karenina de Tolstoi (roman care, întâmplător, rămâne foarte relevant și a cărui ecranizare va fi lansată, în curând, cu actrița Keira Knigthley în rolul principal). Dacă unii dintre noi suntem tentați să își înșelăm sau să îi mințim pe cei pe care îi iubim; dacă suntem atrași de ispita pasiunii instantanee, de fericirea și angajamentul promise de periculoșii prădători sociali, facem asta pentru că, undeva, cumva, în interiorul nostru există nevoia arzătoare de iubire. Această nevoie poate fi o rană a unei vechi traume sau trădări, sau pur și simplu o dorință nerealistă și fantastică ce nu poate fi îndeplinită în realitate.
Iubirea adevărată cere răbdare, hrană continuă și muncă. Necesită și depinde de angajament și de forță. Este nevoie, uneori, de sacrificiu de sine. Psihopații pot să ne tenteze cu împlinirea imediată, cu angajamentul brusc și cu iubirea pasională instantanee, care nu are nevoie de muncă, pentru că “suntem făcuți unul pentru celălalt”, pentru că aceasta este “iubirea vieții noastre”. Această promisiune nu reprezintă numai o iluzie falsă și periculoasă, ci își are rădăcinile în repudierea fundamentală a iubirii adevărate și a realității, cu toate defectele ei.
În romanul Seducătorul, încerc să ofer o analiză psihologică profundă și exactă pentru trei forme de insațiabilitate emoțională: 1) nevoia de control și de putere asupra femeilor a lui Michael, psihopatul; 2) nevoia de validare care o ține pe Karen, logodnica narcisistă, în ghearele lui Michael, și 3) setea de iubire a Anei, care reprezintă forța, nevoia, acel vid interior care aruncă fiecare victimă în brațele unui prădător social periculos.
Orice femeie poate deveni o eroină tragică, precum Ana, dacă cedează în fața nevoilor ei emoționale secrete care nu au nicio o șansă de a fi satisfăcute în realitate. Scris în stilul romanelor mele preferate din secolul al XIX-lea, Anna Karenina și Madame Bovary, dar cu o dimensiune psihologică a zilelor noastre, Seducătorul arată că iubirea adevărată poate fi găsită în viața de zi cu zi, nu în fanteziile superficiale, deghizate în mari pasiuni.
Traducerea și adaptarea Georgiana Voinea
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
