Tipologia nevestelor este extrem de variată. Poate că asta face ca misterul feminine să rămână mereu nepătruns şi ne determină să considerăm în continuare instituţia mariajului drept cea mai funcţională şi mai dezirabilă modalitate de a exista în cuplu, în ciuda evidenţelor.
Nu-i voi înţelege niciodată, să mă pici cu ceară, pe cei ce se plictisesc.
Spectacolul zilnic al străzii, al oamenilor, sarabanda politică ce te ţine cu respiraţia la gură mai ceva ca o telenovelă, capriciile vremii, o groapă proaspătă în caldarâmul străzii, televizorul şi ziarele, scandalurile ce se ţin lanţ, recepţiile şi cocktail-urile prilejuite de aproape orice, înecate în şampania călduţă şi dulceagă a cărei marcă e ascunsă abil de şervetul barmanului – într-un cuvânt, meandrele concretului, cum a spus un clasic în viaţă, nu te lasă să te plictiseşti.
În cei douăzecișișase de ani de când am schimbat liniştea oraşului meu natal din inima Transilvaniei pe tumultul Oraşului Luminilor în varianta lui dâmboviţeană, am avut prilejul de a întâlni o grămadă de oameni, o mulţime de cupluri căsătorite, deci, pe cale de consecinţă, cum ar spune Vanghelie, o mulţime de neveste, soţii, soaţe, consoarte sau cum doriţi să le numiţi, pe care am încercat, fără vreo pretenţie de exhaustivitate sau studiu ştiinţific, să le grupez în câteva categorii.
Nevasta-copil
Încep cu acest tip, deoarece e cel mai frecvent întâlnit în ultimul timp.
E tânără. Foarte tânără.
Diferenţa de vârstă dintre soţi e de minimum 14 ani, maximul putând să ajungă la 25-30 şi chiar mai mult. De obicei, e a doua sau chiar a treia nevastă a respectivului soţ.
În majoritatea cazurilor, a apărut în viaţa soţului după Revoluţie sau după ce s-a schimbat ceva esenţial în statutul material sau social al acestuia. Mă refer, bineînțeles, la o schimbare spectaculoasă în bine.
Nevasta-copil nu e neapărat frumoasă, dar e proaspătă, evident copilăroasă, răsfăţată, însetată să vadă, să ştie, să călătorească, să cumpere, să acumuleze, să meargă la recepţii, să cunoască lume interesantă, să apară în paginile mondene ale revistelor etc.
De obicei, nevasta-copil se înmulţeşte repede, turnându-i fericitului soţ un copil sau chiar doi. În paralel, îşi doreşte o mică afacere “numai a ei”, gen butic, casă de modă sau restaurant (asta prin ‘90-’95) sau, mai nou, o fundaţie care, nu-i aşa?, să ajute acolo unde e nevoie, dar, mai ales, să fie prilej de recepţii şi socializare și de interviuri în revistele cu pagini lucioase şi colorate.
Nevasta-copil îşi doreşte uneori să devină vedetă, actriţă, manechin sau chiar director de PR al unei mari companii şi îşi împlineşte acest vis prin diligenţele prietenilor soţului, adeseori în pofida evidentei lipse de talent sau aptitudini.
Nevasta-copil îşi ia foarte repede un amant apropiat de vârsta ei, care e de la ea din cartier sau pe care îl întâlneşte în lumea în care evoluează, care o împlineşte din punct de vedere afectiv şi emoţional, chiar fizic, deoarece soţul e mai tot timpul plecat sau, când vine acasă, obosit şi acrit de ceea ce i s-a întâmplat peste zi.
Nu-l va părăsi nicicând pe soţ pentru amant, adeseori soţul ştie şi acceptă tacit existenţa acestuia din urmă, neconsiderându-l un pericol real pentru mariajul său fericit.
Pe de altă parte, amantul nu-i va cere niciodată ei să divorţeze pentru a rămâne cu el, deoarece se pierde fascinaţia de a te strecura în patul unui bărbat puternic în absenţa lui, se pierd vacanţele de 5 stele elaborat construite pe banii acestuia, hainele de firmă şi, mai ales, misterul.
Pentru că, pentru amant, nevasta-copil nu e un copil.
Nevasta de politician
E o specie aparte, de cele mai multe ori mult mai inteligentă şi mai întreprinzătoare decât soţul ei.
E, de departe, şi cea mai nefericită, deoarece e deşteaptă, activă, îndeobşte cu o formaţie profesională liberală sau tehnică (avocat, inginer, arhitect, etc) pe care nu o poate valorifica din motive de interferenţă cu destinul politic al soţului.
Se consolează cu statutul de “femeia din spatele bărbatului”, îi alege cu grijă cravatele, costumele şi pantofii, îl consiliază să îşi spună întotdeauna o cămaşă albastră când apare la televizor pentru că flatează tenul şi dă electoratului o impresie generală de optimism, încredere şi competenţă, spre deosebire de cămaşa albă care îl transformă într-un cioclu palid şi transpirat.
Nu îndrăzneşte decât arareori (de frica presei şi a ruinării carierei politice a consortului) să îşi ia un amant, deşi are oportunităţi multiple şi dorinţa de a o face. Organizează dejunuri bine gândite şi minunat orchestrate în reşedinţa familiei, în scopul de a înnoda noi alianţe politice pentru soţul star sau de a le întări pe cele existente.
Bineînţeles, acesta este modelul ideal de nevastă de politician. În realitate, lucrurile se petrec cu totul şi cu totul diferit.
Nevasta independentă
E, de obicei, cel mai bun camarad al soţului ei şi cea mai aproape de modelul european de soţie. Are concepţii foarte precise despre felul în care doreşte să îşi trăiască viaţa şi despre realitatea înconjurătoare. Adeseori e angajată profesional într-o activitate care o pasionează şi o ocupă în mod plăcut. Îşi doreşte copii şi chiar face unul sau doi, pe care încearcă să îi educe cum poate mai bine.
Este responsabilă social fără paradă, e competentă fără a avea pretenţii de exhaustivitate a opiniilor, e prietenoasă şi sociabilă fără exces, nu prea are prietene femei sau are doar prietene femei, e critică, poate fi caustică, nu se îmbracă neapărat dupa ultima modă şi nu pune prea mare preţ pe ceea ce se spune despre ea.
Are o doză nepermisă de înţelepciune, care o conduce destul de repede spre concluzia că mariajul e o convenţie socială general acceptată, în care intri sau nu, dar, odată intrată, trebuie să îi accepţi şi respecţi regulile.
Are nevoie de spaţiu şi timp care să fie “numai ale ei”, de obicei nu doreşte un dormitor conjugal comun, răreşte sau chiar încetează complet relaţiile sexuale cu consortul de îndată ce acestea nu îi mai produc emoţiile de la început (pe care singură le defineşte ca fiind chimice), pleacă singură în vacanţe, citeşte mult, una peste alta este o fiinţă extrem de egoistă, mai bine spus egocentrică, întoarsă înspre ea şi înspre trecerea ei prin această lume.
Nu e făcută să fie nevastă şi niciodată bărbaţii nu vor fi fericiţi cu o astfel de soţie. Ea nu înţelege de ce bărbaţii prefer neveste-copil, neveste-manechin, neveste-casnice sau orice alt fel de nevastă în locul ei.
Nevasta casnică
Poate fi tânără sau mai puţin tânără, frumoasă (dar nu e musai), inteligentă sau vegetală, nu prea contează.
Ea e stăpâna casei, administrează o lume domestică cu o logistică adeseori complexă, are un carneţel miraculos cu numerele de telefon ale tuturor instalatorilor, electricienilor, tâmplarilor, grădinarilor şi femeilor de menaj de pe o rază de 100 de kilometri, deţine cele mai competente informaţii despre şcoli, grădiniţe, educaţia copiilor sau medicină naturistă.
Face cel mai bun ştrudel cu mere, nu acceptă, Doamne fereşte, derogări de la reţeta de friptură de miel care a consacrat-o între prieteni, acordă importanţa cuvenită tuturor sărbătorilor de familie gen aniversări, onomastici, Crăciun, Revelion, Paşte, pe care le organizează cu minuţie şi responsabilitate.
Nu citeşte şi, îndeobşte, nu e cultivată, dar acest lucru nu e evident în societate, deoarece are abilitatea rară de a tăcea graţios, şi pe aceea şi mai rară de a se preface că-i ascultă pe ceilalţi.
Urmăreşte doar o singură telenovelă (nu are timp pentru mai multe), dar pe aceea cu sfinţenie, eventual împreună cu o vecină.
Nu simte nevoia unei vieţi sociale, acceptă cu greu să-şi însoţească soţul în funcţiunile lui în societate, are întotdeauna câteva “haine bune” corect şi judicios selectate, cu poşetă şi pantofi asortaţi, precum şi bijuteriile aferente, scoase din casetă pentru această ocazie, dăruite de un soţ fericit, liber şi etern recunoscător pentru armonia mariajului său.
Se uită mult la televizor, ceea ce îi dă impresia că trăieşte intens toate dramele şi întâmplările celorlalţi.
E victima sigură a femeii copil sau a femeii manechin care îi va fura soţul, mai devreme sau mai târziu.
***
Vă invit să citiți restul tipologiilor – aici.
De la bun început am spus că nu am pretenţia aici de a epuiza tipologiile nevestelor de la noi sau de aiurea. Ca de obicei, realitatea e mai complexă şi mai nuanţată decât definţiile pe care noi le putem emite, aşa că există multiple combinaţii între tipurile ilustrate mai sus, precum şi alte genuri, pe care, din varii motive, nu le-am descris în acest articol.
De fapt, asta face ca misterul feminin să rămână mereu nepătruns şi asta ne face, aproape pe toţi, cu neglijabile excepţii, să considerăm în continuare instituţia mariajului drept cea mai funcţională şi mai dezirabilă modalitate de a exista în cuplu, în ciuda evidenţelor.
Citiţi şi
“Apreciez tot mai mult femeile trecute de 40 de ani”
Ținute pentru domni, în funcție de geaca purtată
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
