Mă pregătesc să ies, mai sunt 10-15 minute până pleacă microbuzul spre oraș. Dau să încui și… surpriză! Cheia îmi este blocată. Nu merge nici în stânga, nici în dreapta. Nu pot să o scot. S-a înțepenit pur și simplu. Deschid ușa și încerc să văd dacă se mișcă butucul yalei. Se mișcă, dar nu acționat de cheie. Închid iar ușa, forțez cheia, până la urmă reușesc să o scot. Ce să fac? Ung cheia cu ulei, poate alunecă mai ușor și încerc din nou să încui. Degeaba! Deja plecarea e compromisă. Dar ce fac cu ușa? Nu o mai pot încuia, nu mai pot pleca de acasă. Sun administratorul, nu răspunde. E sâmbătă dimineață. De ce ar răspunde? Sun un coleg să-mi dea numărul turcului, proprietarul blocului. Îmi dă ton de ocupat. Trimit mesaj fii-mi că nu se știe dacă mai ajung azi la ea. Sunt plină de nervi. Cobor la administrație să văd dacă nu e careva pe acolo. Nu e nimeni. Deschid netul să caut un centru de servicii în cartier. Doar servicii de vânzări/închirieri. Trimit mesaj colegului să îmi trimită numărul de telefon al turcului. Cobor iar la parter să văd dacă nu a apărut careva. Ușă încuiată la administrație. Primesc numărul turcului și îl sun. Îi spun despre ce e vorba și îmi promite că-mi trimite pe cineva să vadă ce e cu ușa. Mă schimb, în timp ce trag un bocet să mă descarc. Mă cert și cu fii-mea care zice că fac din țânțar armăsar și sunt încă plină de draci. Draci de weekend. Că nu se putea bloca yala într-o zi de lucru! Rămâneam și eu acasă motivată, găseam și pe cineva la administrație. Dar nu. Trebuia să se strice în weekend, să nu pot ieși la plimbare.
Vine un băiat, trimis de turc. Îi spun ce s-a întâmplat. Încearcă și el să vadă dacă poate încuia ușa. Se uită lung la cheie, cred că mai e un pic uleioasă. Îi spun ce am făcut ca să-l pun în temă cu ideile mele strălucite. Îi cer numărul de telefon, să am pe cine stresa în caz de mai apare vre-o problemă. Are contract cu turcul pentru întreținerea blocului. În agenda telefonului am numere de instalatori, reparații centrale, frigidere etc, dar sunt ale persoanelor din Piatra. E cazul să îmi fac o listă și cu cele din București.
– E stricată. Nu se mai poate încuia cu cheia. Trebuie schimbată.
Încep să mă turez.
– Și eu cum plec în oraș? Stau în arest la domiciliu?! Noroc că bocisem mai devreme, că altfel mă apuca o criză de plâns. Dar nu se refăcuse stocul de lacrimi, așa că nu mi-a tremurat vocea și nici ochii nu mi s-au umezit.
– Să sun administratorul să văd ce pot face.
– Nu răspunde. Am sunat eu de câteva ori. Turcul mi-a răspuns, dar administratorul nu.
– Mie îmi răspunde.
Sună. Normal că lui îi răspunde. Discută și până luni nu se poate face nimic, doar dacă turcul e prin cartier. Îl sună pe turc. Îi dă ton de ocupat.
– Să pun de-o cafea? întreb cât de politețe, cât de nevoie, că era destul de jenant să ne uităm unul la altul și să așteptăm să sune turcul.
– Puneți, să nu vă refuz. Dar să știți că eu fumez la cafea.
– Normal că fumați! Mă irit instant, dar îmi revin. Nu-mi plac fumătorii de niciun fel, dar n-am ce să fac. Nu vreți o prăjitură?
– Nu mulțumesc. Am mâncat bine acasă.
Fac cafeaua, pun puțin zahăr, după gustul meu, și pun în ceașcă. O și duce la gură să bea.
– Nu așteptați să se răcească? Mă apucase grija să nu se opărească.
– Nu. Așa o beau. Fierbinte. Dar nu ați pus zahăr?
– Am pus după inima mea , îi răspund în glumă și pun pe masă zaharul și o linguriță să-și pună cât poftește. Dacă nu vrea prăjitură, să mănânce zahăr.
Între timp, sună telefonul, vorbește cu turcul. Și el e plecat din zonă, așa că nu e nimic de făcut.
– Și luni la ce oră veniți?
– După ora opt.
– Eu trebuie să plec la șapte jumătate. Ce să fac?
– Lăsați ușa așa, nu intră nimeni. Garantat. Vin, pun yala și vă las cheia la administrator.
Începem să povestim, aflu că stă de câțiva ani în cartier, are câteva afaceri aici, e și patron, și muncitor. Mă întreabă dacă mai am și alte probleme la apartament.
– Dacă tot sunt aici să vedem ce se poate rezolva.
Vreau să verifice instalația de aer condiționat. O verifică. E ok. Lumina din baie e cuplată pe direct cu ventilatorul. Încearcă să le separe, nu reușește. O lăsăm baltă. Lumina din hol nu merge. Verifică becul, verifică întrerupătorul, verifică firele. Merge să mai aducă niște scule. Aduce și un butuc de yală să improvizeze ceva să pot pleca din casă. Până la urmă, descoperă unde e problema la becul de pe hol. O rezolvă. Între timp, povestim. Nu pot să nu profit de ocazie. Pălăvrăgeala este hobby-ul meu.
Nu vorbește mult, dar povestește despre el și mă distrează felul în care vorbește. Drăcuie destul de mult, dar nu cu răutate. E un tic verbal și e de preferat decât altele.
– Aveți copii?
– Da. Un băiat.
– Și cum se descurcă cu naveta la școală?
– Ce navetă? Stă dracului în Voluntari. Am și acolo o casă și stă acolo. Ce dracu’ să facă aci?
Află că lucrez pe șantier, se miră, mă întreabă de familie. Nu am niciun motiv să mint. Îi spun de divorț.
– Și nu ați găsit un bărbat să aibă grijă de dumneavoastră?
– Păi da! Stau înșirați bărbații și au un singur scop: să aibă grijă de femei.
Mă uit la el și mă întreb dacă așa impresie de neajutorată i-am făcut. Probabil că da, de vreme ce ar trebui să am un bărbat care să-mi poarte de grijă. În opinia lui, că în a mea nu cred că ar fi cine știe ce afacere grija cuiva.
– În ce zodie sunteți?
– Leu, răspund. Dar nu mă caracterizează.
– Pe cât? Întreabă uitându-se de sus la mine. Era cocoțat pe scaun și șurubăia la firele de la bec.
– Pe 15.
– Chiar așa? Și eu sunt tot pe 15. Suntem născuți în aceeași zi. Zi mare.
– Pentru creștini. Pentru alții nu. E o zi obișnuită.
Mai vorbim de religii, de zodii, termină de băut cafeaua, mai fumează o țigară și se duce că avea de montat niște mobilă într-un apartament de la parter.
Și uite așa, m-am făcut cu un nou prieten, om bun la toate, și la reparații, și la improvizații, și la povești. Noroc de yală că s-a stricat în weekend!
Guest post by Anca Chedica
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Vedere din trafic: cum arată o societate cu nervii la pământ
Jurnal de Arizona: Dragă singurătate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
