Ea și-ar fi dorit un bărbat care să o admire, să-i spună că este frumoasă, interesantă și deșteaptă, așa cum, de fapt, și era. Un bărbat cu care să stea mână în mână să privească un film sentimental la care să plângă împreună ori o piesă de teatru. Unul care să o asculte când vorbește despre concepțiile ei de viață, despre idei mărețe cum ar fi schimbarea lumii, revoluția feministă, despre artă, despre soartă și credință.
El… și el avea un vis, dintotdeauna îl avea pentru că a fost un copil orfan. Și-ar fi dorit o femeie de casă care să împărățească peste lucruri curate și ordonate, peste mâncăruri și peste alte mii de gesturi, cum ar fi o cămașă călcată bine… Una care să crească copii mulți, de care să fie mândru. Îi plăcea să se gândească la sărbători cu mesele întinse, pline de bucate bune, la ea care citește copiilor la culcare povești și povestiri, la cald și curat în casă. Era dispus să muncească în trei locuri și chiar a muncit toată viața.
N-a fost să fie așa! S-au căsătorit în pripă, pentru că ea voia să scape de niște părinți care o chinuiau cu reguli și pretenții și care, era sigură, nu o iubeau. Tot în pripă a apărut pe lume singurul lor copil, un băiat. Ea a observat imediat că el nu era genul care să facă complimente, să fie tandru, să vorbească împreună despre lume și viață, despre suflet și materie. Iar el, destul de surprins, vedea o casă dezordonată mereu, plină de cărți, tablouri și obiecte foarte ciudate. Mâncarea era cam aceeași, prost gătită sau cumpărată de-a gata. Nicio cămașă călcată! Anii au trecut așa. El pleca dis de dimineață și se întorcea seara târziu cu o stare de nemulțumire tăcută, mocnită. Iar ea creștea copilul, se mai foia prin casă, citea mult și-și scria în jurnal durerile înăbușite.
Când băiatul a crescut destul și a plecat de acasă, cu adevărat erau doi străini. Așa i-a găsit minunata invenție facebook. Într-o seară, i-a dat add un tip care imediat i-a scris în privat că este o femeie foarte frumoasă și inima ei s-a umplut de bucurie. Omul era în șomaj, avea timp, ea avea timp, așa că a urmat o perioadă în care și-au depănat sufletele și visurile, neîmplinirile. Chatt-ul devenise casa lor, lumea lor, viața lor. Într-o zi de toamnă târzie, ea și-a făcut bagajul: hainele, cărțile și tablourile. Și niște obiecte ciudate care îi erau dragi. Așa l-a așteptat pe el să-i spună: eu plec.
– De ce?
– Nu mi-ai spus niciodată că sunt frumoasă și deșteaptă!
El, cu toate că era îngrozit, a început să râdă în hohote.
– După părerea ta de femeie deșteaptă, citită, cultă, eu aș fi muncit ca un bou toată viața pentru una proastă și urâtă?
– Nu am împărtășit niciodată idei și concepții despre lume și viață…
– Poate că am împărtășit, totuși, dar nu ți-ai dat seama. Și poate că și eu am avut un vis. În fond ce știi tu despre mine?
Povestitorul se retrage discret și îi lasă singuri, să discute, să se certe eventual, căci oamenii ăștia nu s-au certat niciodată. Și îl lasă pe cititor să hotărască continuarea, destinul acestui cuplu nepotrivit.
Guest post by Gabi Mihaela Tîrtan
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mesaj pentru prietenii și cunoscuții tăi de la… scumpa ta amantă
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
