Nu pricep cum țărișoara asta a noastră o duce atât de prost când trăiesc în ea atât de mulți experți, în orice.
Dar mai întâi, pentru că mâine este ziua ei și pentru că va fi mare îngrămădeală la pupat și îmbrățișat, vreau să-i urez pe această cale un sincer și călduros la mulți ani!
Bun, nepriceperea asta a mea a înregistrat un alt record față de anul trecut când m-am întors acasă după ce-am stat, eu știu, câteva minute bune cu gura căscată în fața roții. Care roată? Clar nu roata vieții, ci roata amplasată în buricul târgului ieșean.
Doamne, ce-am mai admirat-o, și ce m-am mai minunat de măreția ei, dar Doamne cât de meschină m-am simțit apoi când am ajuns acasă și-am belit ochii cât cepele la o postare degrab curgătoare de comentarii la postarea unui „domn public” care spunea că, OMG, „ce se întâmplă acum în centrul orașului, pe Bd. Ștefan cel Mare, nu reprezintă spiritul tânăr, creativ și modern al Iașului. Cuvântul ”bâlci” e pe buzele multor ieșeni în aceste zile, dezamăgiți de organizarea primitivă a parcului de distracții și a ”roatei gigant” din fața Mitropoliei.”
(sursă foto: ziaruldeiasi.ro)
Auzi? Roata gigant, bâlci, organizare primitivă, vai dar ce oroare, toate astea în fața Mitropoliei, hmmm, eu zic că nu-i chiar-chiar în fața Mitropoliei, e o țâră mai încoa, dar hai, fie.
„Oare cum se simt ieșenii care locuiesc pe str. I. C. Brătianu, cu o roată uriașă, cu alți oameni în ea, care se învârte lângă fereastra lor?”
Mvaaaai, țțțț, nu se poate așa ceva, o roată cu alți oameni în ea, dar ce-au oamenii, domnule? Put? Îs urâți, ce au? „Cum se simt”, aoleuuu, da’ aduceți oameni buni odată psihanalistu’ care să-i culce pe divan că poate-poate or face un complex, o nevroză „de roată”.
„Oare cum se simt urbaniștii creativi pe care îi are orașul nostru și care puteau veni cu soluții mai bune, dar nici măcar nu au fost băgați în seamă?”
Aveți o treabă cu simțirea, cum se simt ăia și ceilalți, dar vă cred, de la prea multă simțire vi se trage, nu-i bai, toate simțirile trec după alegeri.
„Care puteau veni cu soluții mai bune, dar nici măcar nu au fost băgați în seamă”. Da, poate, nu știu, chiar nu mă duce capul, domnule, dar vreți dumneavoastră până una alta să puneți un link-uleț acolo la final cu propunerile de soluții creative ale urbaniștilor creativi care n-au fost băgați în seamă, puteți? Doamne ferește, nici o clipă nu m-am gândit că dumneavoastră vorbiți pe de rost și că nu-i știți pe creativii ăștia și că nu le cunoașteți nici soluțiile creative. Doamne ferește, nuuu, așa că da-ți acolo frumos un edit la postare și atașați o ceva acolo care să vă susțină vorbele atât de simțitoare.
Și cineva din cor: „Ce se întâmplă acum pe bulevard este un atentat și la confortul, și la bunul simț, și la inteligența ieșenilor, comis de autoritatea locală.” Gizăăăăs, atentat, OMFG! Unde sunteți măi, ăștia care se ocupă cu atentatele, păi cum, nu vedeți ce grupări teroriste ne transformă Iașul într-o „adevarata circareala”. Mmm, dar ce sintagmă, doamna Mirela, dar vă rog, cu diacritice, ce naiba, doar suntem profesioniști, experți!
Și cum spuneam, pentru că țara mustește de nemulțumiți și experți, în orice, că-i infrastructură, că-i economie, că-s spitale sau grădinițe, că-s flori pe marginea bordurii, cât ai clipi din ochi s-a adunat o ceată cu dintr-ăștia pentru a pune la zid roata infamă.
Așaaa, la postarea domnului s-au strâns vreo sută de comentarii, n-am stat să le derulez chiar pe toate pentru că mi-am dat seama imediat cum oițele au început să behăie frumos-frumușel în cor după intonația domnului dirijor, și bag mâna în foc că unele rumegătoare nici măcar nu văzuseră roata. Nu zic că pe ici, pe colo, vreun afon nu mai strica linia melodică, pe care-l mai răsplăteam și eu cum îmi dădea mâna c-un like, însă cântecelul lovea mai departe în stânga și-n dreapta timpanele pe care le găsea în cale.
În fine, în cuvinte împopoțonate, încondeiate și stilizate, sau total agramate și idioate, fiecare o face pe-a expertul. Da, o face pe-a, pentru că în afară de trăncăneală ridicolă nimeni nu spune ce ar trebui făcut, care-i soluția. Da, nemulțumiților, criticați cu răutate, nu productiv.
O critică productivă evidențiază părțile slabe a ceva, însă totodată oferă și-o soluție. Or, voi bateți acolo în neștire din taste și atât. Și-o maimuță poate face asta, că unii dintre voi bateți în engleză, că na, vorbiți o limbă de circulație internațională, brava! Că alții mai sar câteva taste de analfabeți și agramați ce-s, că unii au mintea ferfeniță și comută brusc pe alt subiect, e tot aia, nu vă deosebiți prea mult între voi, cu excepția vorbitorilor de limbă engleză care, na, măcar nu ne fac țărișoara de râs la Bruxelles și trăncănesc la feeeel de inutil, da-n engleză, și-n engleză sună frumos, no?
Ce mai voiam să zic, ah, da, suntem una dintre nenumăratele țări pline de oameni veșnic nemulțumiți, pe scurt. Dacă-i roată, de ce-i rotundă și nu-i pătrată, dacă se cântă, de ce se cântă și nu se interpretează, dacă artificiile fac poc-poc de ce nu fac pac-pac, dacă-s mici și bere de ce-i fumăraie, dacă-i așa și pe dincolo de ce nu-i pe dincoace și tooot așa într-o perpetuă nemulțumire.
Și nemulțumirea naște monștri. Ideal ar fi ca nemulțumirea asta să ne orbească măcar din când în când c-o sclipire de geniu. Să nu mai lâncezim de parcă am fi într-o deplină neplinătate a facultăților mintale și să ne punem mintea creață la treabă, nu doar la criticat. Că de critică îs sătui și criticii, doar că-s prea ocupați cu critica ca să-și dea seama.
Vedeți, și eu vă critic, mă iertați dacă pe unii dintre voi v-am băgat în aceeași oală generalizând poate unele lucruri, însă pentru nemulțumiții care mai au un gram de simțire și se simt, vă rog, înainte să vă exprimați nemulțumirea, fiecare cum vă duce capul, ne spuneți și nouă cum aveți de gând să metamorfozați nemulțumirea în mulțumire?
Și luând problema asta a noastră cu roata, eu recunosc, nada simț estetic se pare, dar voi experților în frumos, vizionarilor, cum spuneți s-o punem, de-a curmezișul, de-a latul, chiar dacă-i tot aia, s-o mai micșorăm oleacă, s-o ducem pe-un deal în afara orașului, s-o văpsim în culorile curcubeului? Hm, ce să facem cu roata asta care se-nvârtește, țac, țac, țac și inima nemulțumirea care vă chinuiește?
Pe Simona o găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
