Dorina, studentă la geografie, era căsătorita încă din anul trei de facultate cu colegul ei Paul de la drept. Cei doi se iubeau tare mult. Au făcut nunta înconjurați de colegii lor, studenții din cele două facultăți și câțiva membri ai familiilor lor. În anul patru, au reușit cu banii strânși la nuntă și ce le-au mai dat părinții să își cumpere un apartament la parterul unui bloc, cu fața la o stradă principală din oraș. Pentru mobilă și aparatură casnică, au făcut un împrumut la CEC. Le mergea bine, în general, iar după un an a venit și primul copil. Au primit fiecare repartiții bune, ea ca profesoară la liceul teoretic, el, consilier juridic la o fabrică de mobilă. După alți doi ani au mai avut încă un băiețel. Îi mai ajutau și părinții cu creșterea celor doi copii.
De la un timp, Paul s-a schimbat. Rămânea des peste program, spunând că are fel de fel de întrevederi, cu oameni importanți din fabrică. Venea acasă uneori și la ora unu, două noaptea și mirosea puternic a alcool. Dacă înainte îi face mare plăcere să iasă cu băieții în parc sâmbăta, acum nu mai ieșea decât foarte rar.
Dorina își reținea în sinea ei reproșurile și încerca să nu se certe, ca să nu fie o atmosferă neplăcută pentru copiii lor. Uneori, Paul aducea niște dosare pe care le ascundea în barul cu cheie și le încuia acolo. O singură dată, Dorina l-a întrebat ce e cu dosarele acelea și el a reacționat foarte urât. I-a zis :
– Atâta timp cât aduc banii în casă, să zici merci și nu te amesteca unde nu ai treabă tu.
– Da dar nu este legal să aduci documentele acasă, a mai spus ea.
– Nu, zău, mă înveți tu pe mine, ce este legal și ce nu? Ai făcut dreptul cumva și eu nu știu?
– Paul, de ce îmi vorbești așa?
– Știi ceva, du-te la bucătărie la oalele tale și lasă-mă pe mine cu treburile mele!
După această discuție, relația lor a început să se răcească vizibil. El venea și mai târziu, iar dimineața dormea până la 10.
La vreo două luni după asta, au fost invitați la aniversarea căsătoriei unor cunoștințe comune. Au mers împreună, dar pentru ea a fost o seară oribilă. El, împreună cu doi colegi, avocați pledanți, s-au îmbătat și au discutat ceva în secret, închiși într-una din camere. La întoarcere, pe drum, a anunțat-o sec:
– Noi doi divorțăm și îți iau și copiii, și apartamentul!
Dorina a izbucnit în plâns, dar nu i-a zis nimic. O privea cu niște ochi plini de ură și cu fața roșie de la atâta băutură, de parcă era posedat.
A mai trecut o săptămână în care cei doi nu și-au adresat niciun cuvânt măcar. Ea plângea în fiecare noapte, pe ascuns, să nu o vadă copiii și simțea că toată viață i se duce de râpă. El a venit într-o zi pe la ora 16, cu un plic mare galben, în care erau actele de divorț. L-a pus pe masă și i-a zis ferm:
– Ai o săptămână să eliberezi apartamentul. Băieții rămân aici și voi angaja o bonă să aibă grijă, cât timp sunt eu la serviciu. Am să înaintez și actele de partaj și pentru custodia copiilor.
Procesul de divorț a fost ceva de neimaginat, el aranjase cu cei doi colegi pledanți să fie fotografiată soția lui la acea petrecere cu un pahar în mână și cum dansase cu unul dintre cunoscuți. A adus martori mincinoși la divorț, cum că ea ar bea foarte mult și că este infidelă.
Dorina suferea enorm acum, intrase într-o depresie, nu mânca nimic și dormea zile întregi, încercând să nege realitatea. Acum locuia la una dintre surori și își vedea copiii doar sâmbăta și duminica. Surprinzător, divorțul i-a fost acordat lui, odată cu trei sferturi din apartament, ei revenindu-i doar un sfert din valoare.
Mult timp a suferit și chiar a stat o lună într-un sanatoriu psihiatric, unde a plâns în continuu cât era trează, deși o sedau cu tot felul de antidepresive. A făcut psihoterapie multe săptămâni. Ajunsese la 45 de kg, era doar umbra femeii care a fost.
Cu greu a început să își revină, ajutând alte bolnave din azil. Când le ajuta pe ele, uita de durerea ei. Părinții veneau mereu cu fructe și alimente sănătoase să o pună pe picioare. Tot ei îi scoteau pe băieți la plimbare în parc, la zoo sau la bazinul de înot în weekenduri. Treptat, și-a revenit puțin câte puțin, căci și-a dat seama ca numai în ea este puterea de a o lua de la capăt. S-a externat într-o zi de vineri și luni deja se întorsese la catedră. Directoarea liceului unde preda i-a zis că poate să își mai ia concediu dacă vrea, dar a refuzat, hotărâtă să schimbe foaia vieții, cea în care plângea și se lăsa doborâtă de necazuri.
A aflat că Paul bea din ce în ce mai mult și că învârte niște afaceri necurate din care îi ies foarte mulți bani. Umbla cu o tânără amantă, care îl însoțea deseori. Avea acum o mașină din cele mai scumpe nou, nouță, cumpărată cu banii jos. Fabrica de mobilă la care era consilier juridic era în faliment. Atunci el a dus băieții la părinții lui împreună cu bona, care îi ducea și îi lua de la școală și îi ajuta să își facă lecțiile.
Într-o zi, fostul director al fabricii a fost acuzat de fals în acte publice și fraudă și apoi a fost arestat. S-a deschis o mare anchetă în legătură cu falimentul declarat. Știrea a apărut în ziare și a fost difuzată la posturile de televiziune, acum că se făceau cercetări amănunțite. A fost anchetat Paul. El a angajat cei buni avocați din barou, sperând să scape.
Dorinei i-a trecut prin cap că acele acte, pe care el le adusese acasă, aveau legătură cu toate aceste ilegalități. Cum el fost arestat curând, pentru că nu putea sa justifice cu ce bani a cumpărat mașina, dar nici alte bunuri, ea a mers la procurorul cazului cu toate dosarele din barul încuiat din apartament. Din arest, Paul le trimitea fel de fel de amenințări cu moartea. Unul dintre polițiști a ajutat-o să înregistreze tot. După un an de înfățișări la tribunal, Paul fost condamnat, el și directorul economic al fabricii, la șapte, respectiv opt ani de închisoare și confiscarea averilor.
Ajutată de același polițist care i-a recomandat o foarte bună avocată, Dorina a redeschis dosarul partajului divorțului ei, care conținea foarte multe ilegalități. S-a rejudecat partajul, ei i-au fost încredințați acum copiii definitiv, dar și apartamentul.
După cinci ani de detenție, Paul a făcut apel la Curtea de Casație și Justiție, dar în urma acestui apel, a mai primit doi ani suplimentar față de sentința inițială. Așa că a avut de executat încă patru ani după apel.
Dorina, împreună cu băieții ei, mergea des la socrii care au ajutat-o cum au putut. Cumva, dreptatea a învins până la urmă și, după atâta disperare, a ieșit soarele și pe strada ei.
Pe băieți i-a învățat mereu să respecte legile, moralitatea, dar și oamenii; să nu fure sau să creadă vreodată că adevărul nu se află! Le-a fost greu băieților să crească fără tatăl lor, dar au înțeles, în timp, că acesta a greșit și că trebuie stea închis în penitenciar, să plătească pentru faptele lui.
(după un caz real)
Guest post by Maria Gabriela Ionescu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
