„Mă faci fericită”, îi spuneam, cu capul pe pieptul lui, într-o seară.
Și așa era!
Pe neașteptate, a reaprins ceva rămas după relații ce au condus la dezamăgiri și gânduri că, în mod clar, o să rămân „singură și cu zece pisici”, cum obișnuia să glumească un amic.
Totul începuse în urmă cu două luni, cu discuții interminabile și dorința de a ne vedea. Mi-a trimis flori și Da, în vremurile de azi, asta m-a dat pe spate. Și știa că așa va fi. „Impressed yet?” scria pe biletul ajuns odată cu florile. Ba bine că nu!
În două zile, în timp ce eram într-un taxi și îmi spunea că își dorește să ne vedem, mă aud schimbând traseul și ajung la el la birou. „În seara asta sunt peștișorul de aur, îndeplinesc dorințe” îi scriam. „Dacă vrei să mă vezi, trebuie doar să cobori.” And then we clicked. 30 de ani și mă simțeam ca o puștoaică.
Am început să ne vedem cât de des puteam, câteva zile pe săptămână. Nu doar o dată îmi trecea prin minte faptul că ne mișcăm prea repede (nu i-am mărturisit asta niciodată), însă auzeam pe fundal vocea lui „go with the flow”. Știa el de ce spune asta. Atât stau și le gândesc, încât mă trezesc des certându-mă din cauza asta. Îmi spuneam, relax, hai să vedem unde duce.
Curând însă a dus la distanță. Simțeam că se îndepărtează și presupun că, de teamă, am cam făcut același lucru.
Într-o zi, am deschis discuția. Ne îndepărtasem și simțeam un fel de monotonie. În două luni! Asta sigur nu era de bine.
„Ne vedem prea des. Vreau să îmi fie dor de tine. Să îmi doresc să te văd. Să pot să fac lucrurile pe care vreau să le fac.”
Ne vedeam în medie trei-patru zile din șapte. Eram confuză și înghițeam cu greu nodul. Nu voiam să plâng. Voiam doar să înțeleg. Mă durea că lui nu îi era dor.
A izbucnit de parcă ținea în el asta de luni de zile. Îmi trecea prin minte cum îmi spunea că era acasă joi și vineri și, dacă pot, să vin la el. Cum în fiecare săptămână îi scriam să îl întreb când ne vedem, până când mi-a spus să nu îl mai întreb, să vin când vreau. Știam că este independent, așa mă văd și eu și știam desigur că, dacă mie nu îmi place să fiu sufocată, sigur nici lui nu îi place. Încercam să pășesc ușor, eram la început, aveam tot timpul să ne vedem.
„De ce nu mi-ai spus până acum? Am discutat de la început să ne spunem ce ne deranjează, să nu strângem frustrări care ne pot afecta.”
Nu dorea să mă rănească.
Am convenit să ne vedem în weekend only. Să avem întâlnirile peste care am trecut.
Azi, suntem total liberi. Eu nu îl mai sufoc, el nu mă mai ține în brațe în timp ce îi spun că mă face fericită.
Am convenit să ne vedem în weekend, însă pentru mine a venit atât ca o respingere faptul că vrea să ne vedem mai rar, cât și ca un compromis. Speram ca asta să ne apropie și să ne ajute să trecem peste acest hop. Doream să îl văd și să simt că își dorește să fim bine. Pe zi ce trecea, îl simțeam însă tot mai departe.
Eram furioasă pe faptul că nu înțelegea cât de mică este această problemă de care ne-am lovit și cât de bine eram împreună și încă puteam fi. Și, desigur, cât de ironică este situația.
„S-a stins.”
Cât e de nedrept.
S-a panicat, a luat-o la sănătoasa și m-a lăsat abandonată în mijlocul drumului, metaforic vorbind.
Îmi este dor de el în fiecare zi, până când, într-o dimineață, am să mă trezesc și nu are să îmi mai fie.
Chiar dacă un puzzle nu îți reușește din prima, asta nu ar trebui să te facă să strângi toate piesele, să le arunci în cutie și să pui cutia cât mai în spate în dulap, mai ales când spui cât îți place acel puzzle și că înseamnă mult pentru tine.
Iar eu, eu cred că mai stau puțin jos, iar apoi am să mă ridic, am să mă scutur de praf, am să zâmbesc și am să mă gândesc la numele primei pisici. 🙂
Și o să învăț despre toate bolile felinelor, chiar și despre fiv pisici, și unde e cea mai apropiată farmacie veterinară. Cu zece, trebuie să știi tot.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Cei mai buni veterinari devin copiii care au avut animale de companie
Sunt despărțită de o lună, după o relație de patru ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
