După vreo oră, când începusem să îmi revin din starea de șoc, mirare și admirație, toate amestecate foarte bine, tanti ceru ajutorul uneia dintre noi să urce pe masă un ditamai diplomato-geamantanul negru. Îi desfăcu clamele zgomotos, fix cum vezi în filme că deschid mafioții gențile cu mitraliere și lansatoare de bombe. Și ce să vezi în geamantan? Dildouri de toate formele, culorile și vibrațiile. Fără să schimbe regulile pe care le urmasem până atunci, dădu la cercetat jucăriile. Noi, cuminți și studioase, pasam de la una la alta câte un vibrator, întorcându-le pe toate părțile în tr-un Brrr!, Brrr! continuu.
Cum am ajuns eu acolo? Cu un van, împreună cu încă vreo cinci dintre participante, iar asta era parte din petrecerea de burlăcie a prietenei mele stabilite în State. Pe drum, șoferița ne-a povestit cu maximă încântare cum încap în noua mașină bicicleta și echipamentul de hochei ale băiatului ei de 5 ani. Am povestit despre copii și activitățile lor. Aproape toate erau măritate și cu copii, iar viața lor părea a se desfășura exact ca în filmele americane.
Genul programului: Family (AP) s-a schimbat total când după câteva bârfe și câteva pahare cu alcool, ne-am așezat în cerc în livingul gazdei având printre noi o tanti care părea că urmează să ne vândă cosmetice sau produse de curățenie. De fapt asta ne și vindea, doar că cremuțele ajutau la elasticitatea pielii din zonele intime ale corpului, iar detergenții curățau inhibiții și lustruiau plăceri. Deși mă consideram o tipă deschisă, nepudică și îndrăzneață, mi-am dat seama după vreo trei alifii care se plimbau printre femeile alea că mă supraestimasem de numa’ și că habar n-aveam câte s-au mai inventat, dom’le. Femeile ălea erau mega-degajate, povesteau, râdeau, schimbau sfaturi. Păreau să aibă o viață sexuală foarte activă, păreau să aibă bărbați fericiți și energie pentru de toate și, mai ales, păreau fericite.
Pentru că a fost de departe una dintre cele mai interesante povești pe care le-am trăit în vacanța din State, am zis-o cu drag de multe ori. În plus, mi s-a părut o super idee de business, doar că de câte ori am prezentat-o am primit aceeași reacție: nu ar merge în România. Atât de de la țară suntem? Atât de frică ne e de Dumnezeu sau de ce crede lumea? Atât de tare subestimăm puterea sexului?
Știu că toți am auzit placa cu E rușine! de un milion de ori. E rușine să dansezi tango pe stradă, e rușine să alăptezi în public, te faci de rușine dacă te bagi la karaoke fără să știi să cânți, tineretul din ziua de azi nu are rușine. Când s-a schimbat placa cu cea care zice Cu rușinea mori de foame era prea târziu. Deja știam că se uită lumea.
Bun, dar ce-i de făcut? Aș începe cu câte două palme peste ceafă date fiecărui bărbat care crede că dacă femeia lui încearcă sau vrea chestii dubioase e curvă. Nu, nu e curvă! E doar creativă în pat (sau oriunde altundeva). Apoi, le-aș spune femeilor că sexul e mișto, că e dovedit științific că-ți îmbunătățește viața și că au aceleași drepturi ca și bărbații. I-aș felicita pe cei care știu deja lucrurile astea și i-aș ruga să le propovăduiască mai departe. Aș trece în fișa postului funcționarelor publice: sex în minim trei zile lucrătoare dintr-o săptămână. Aș sta de vorbă cu tineretul din ziua de azi. Le-aș zice că lipsa inhibițiilor celor care apar în media și că toată sexualitatea afișată pe toate gardurile sunt ok doar dacă ei simt asta, nu pentru că așa fac toți sau că e rușine dacă nu faci așa. Dar nu le-aș vinde minciuni gogonate și nici nu m-aș face că nu există subiectul. Eu aș vorbi cu copiii mei despre sex înainte să o facă Internetul.
Și-uite așa, cu câteva insistențe, chiar dacă se uită lumea, am începe să dansăm pe străzi, să râdem, să ne iubim. Iar lumea care se uită va vrea încet-încet să danseze pe străzi, să râdă, să se iubească. Până n-ar mai rămâne nimeni care doar să se uite și să zică.
P.S.: Trebuie să recunosc că am scris cele de mai sus cu câteva grame de rușine și cu speranța că viața mea profesională nu va avea de suferit din cauza câtorva rânduri. 🙂
Pe Daiana o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
