În decembrie 2012, guvernul australian a lovit sub centură industria tutunului. Cu studii serioase în spate şi din dorinţa de a-i descuraja măcar pe copii să se apuce, dacă adulţii dependenţi de nicotină sunt o cauză pierdută, oficialii au hotărât ca toate pachetele de ţigări să fie măslinii, pline ochi de mesaje de avertizare şi cu numele brandului scris cu acelaşi font şi în acelaşi loc indiferent că e din categoria premium sau low-cost.
Surprinzător sau nu, oamenii au reacţionat aproape instantaneu, cel puţin pe internet, unde au împărăşit cu lumea largă primele observaţii: “ţigările nu mai au gust, mi-e ruşine cu pachetele, îmi vine să le arunc pe geam şi să fug”. Iar apelurile la tel verde Quit Smoking au crescut la valoarea celor din decembrie, luna de vârf. Aşa de simplu să fie oare?
Acelaşi lucru s-au întrebat şi jurnaliştii englezi, atunci când au aflat că şi în ţara lor ţigările ar putea să fie supuse aceleiaşi măsuri şi că dezbaterea este în derulare printre guvernanţi. Preocuparea lor pentru sănătatea alegătorilor a dus până acum la adoptarea mai multor măsuri menite să descurajeze fumatul: interzicerea reclamelor la TV şi în supermarket-uri, interzicerea fumatului în spaţiile publice, ascunderea standurilor de ţigări din magazine şi, în curând, şi interzicerea fumatului în autovehicule, dacă se ajunge la concluzia că poliţiştii pot fi suficient de rapizi în a-i opri pe contravenienţi înainte să arunce chiştocul pe geam. Dar unul din cinci englezi fumează în continuare şi 100.000 mor în fiecare an din cauza afecţiunilor asociate. S-ar schimba ceva dacă pachetele ar căpăta, scuzaţi comparaţia, culoarea vomei?
Australienii spun că da. Studiile au arătat că „pachetele monocrome au conotaţii negative, diminuează ataşamentul faţă de branduri, proiectează o identitate a fumătorului indezirabilă şi expun fumatul ca pe o acţiune reală”. Copiii şi nefumătorii s-au declarat şi ei mai puţin atraşi de pachetele simple şi acoperite de imagini cu oameni bolnavi. Lucru evident, dar care, pus alături de alte concluzii, ar putea fi încurajator spre a… descuraja dependenţa.
Şi asta pentru că, într-o altă cercetare întocmită de profesori de la Universitatea din Bristol, s-a descoperit, cu ajutorul unui monitor dotat cu senzori de urmărire a privirii, că fumătorilor înrăiţi puţin le pasă de mesajele de avertizare sau de culoarea pachetelor. Dar, în cazul frumătorilor de ocazie şi al adolescenţilor, ochiul pierde ceva vreme citind mesajele şi, se speră, trecându-le prin filtrul conştiinţei. Economic vorbind, australienii spun că măsura ar putea reduce vânzările de ţigări premium, pentru că, nu-i aşa, ce rost ar mai avea să dai bani mai mulţi pe un brand de top, chiar dacă îţi permiţi, dacă ceilalţi nu văd din prima ce pachet ai scos pe masă la cafenea? Iar, atunci când la bugetul statului ajung 5 miliarde de dolari din accize şi se cheltuie aproape 30 pe tratarea afecţiunilor generate de fumat, e de înţeles de ce oamenii fac tot posibilul să trateze ce nu pot preveni, de preferat fără a încuraja contrabanda.
Citiţi şi
Nicotina: „mituri” și realitate în legătură cu fumatul
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
