Unele doamne din cinema, bine trecute de vârsta la care să mai facă furori, vin în festivaluri mici comparativ cu festivalurile de film demult consacrate şi uită aceste doamne că anii au trecut, regizorii le-au uitat, iar publicul face eforturi să şi le amintească, mai ales publicul tânăr, care nu le-a apucat în perioada lor de glorie. Dincolo de a fi nedemn, comportamenul lor este şi teribil de lipsit de eleganţă faţă de cei care se deranjează să le mai frecventeze pe aceste doamne. Una dintre ele a oferit publicului un spectacol nedorit: madame Nastassja Kinski, la TIFF 2015.
După ce vreme de o săptămână întreagă apariţia ei a fost învăluită în aşteptări fără rost, în amânări ale întâlnirii ei cu ziariştii şi publicul, Nastassja Kinski a binevoit să anunţe că va vorbi totuşi cu fanii ei clujeni şi cu presa, duminică la ora 17. „Bine şi aşa!”, şi-a zis lumea, după ce sesiunea de la sfârşitul săptămânii fusese anulată pur şi simplu.
Duminică, ora 17. Lounge-ul TIFF nu geme de oameni semn că ce vă spuneam eu în deschiderea materialului e adevărat: doar nostalgicii şi fanii cinema-ului, plus ziariştii mai ştiu despre cine e vorba. Pentru publicul tânăr al TIFF, doamna nu e o atracţie. Dar oamenii, fie şi din alte generaţii, au venit totuşi. E duminică după-amiaza.
Discuţia moderată de Mihnea Măruţă, – da, cel care l-a moderat şi pe Băsescu în disputa sa electoral-finală cu Antonescu, în 2009 – a decurs greoi. Kinski era timorată, Mihnea cu tot rafinamentul său n-a reuşit s-o determine să se relaxeze şi să răspundă firesc. Ciudat pentru o actriţă. Gesturi largi, cuvinte incerte, scăpate parcă printre dinţi. Aceasta să fie faimoasa întruchipare a lui Tess, câştigătoarea Golden Globe Award? Ciudată lipsă de prezenţă de spirit pentru o actriţă şi fost model, tocmai în lounge-ul modest, pentru ea, al TIFF. Se cere absolut nelalocul său „a nu se fotografia sau filma”. Oamenii se miră, reacţionează. Li se permite să filmeze totuşi. Sumară alegere! Se pot scoate capturi foto dintr-o filmare, deci inutilă opţiune!
Întrebările curg, previzibile. Răspunsurile se află deja demult pe “net”. Ea a mai vorbit despre cum percepe Europa şi America despre fotografiile ei, despre experienţa ei de film. Acum pare nelalocul ei şi încurcată. Cineva o întreabă despre fotografia ei care a făcut multă vreme bucuria ochilor oamenilor, cea în care apare nud, înconjurată de un constrictor. Se ridică şi pleacă pur şi simplu. Revine după o jumătate de oră pentru a spune tuturor: „Goodbye!”, se ascunde în Biserica Catolică „Sfântul Mihail” de parcă ar fi bântuit-o haite de paparazzi şi nu o mână de fotografi, vreo doi-trei câţi am dorit să o surprindem. O bătrânică se răneşte cumva în toată goana asta. Kinski se opreşte în dreptul ei să vadă dacă e rănită grav. Femeia o recunoaşte. Se miră! O sărută pe obraz. Kinski fuge de ochii camerelor, se întoarce mereu cu spatele, se ascunde în spatele şuviţelor de păr. Să fie vârsta cu care nu se împacă, să fie trecutul pe care nu-l acceptă în totalitate? Să fie din toate la un loc?
Comportamentul femeii, cândva divă este disproporţionat. Poate ar fi fost adecvat şi de înţeles în vremurile de glorie. Atunci ar fi făcut furori. Dar atunci avea vreo 20 de ani. Poate că viaţa ei de copil abuzat totuşi determină comportamente dificile fie şi la maturitatea care ar trebui să fie împlinită cel puţin prin gloria atinsă. Uneori e mai bine să le laşi oamenilor memoria unei frumuseţi tinere, proaspete, crude, aşa cum a fost frumuseţea ei. Ori măcar demnitatea omului care a învăţat ceva din trecerea sa prin lume.
TIFF e un festival în care vin, in general, regizori la prima sau a doua participare la un festival de film. Clujul e un oraş de provincie, totuşi, chiar dacă e capitala provinciei sale şi al doilea oraş după Bucureşti în ordinea mulţimii locuitorilor săi. Clujenii sunt iubitori de cinema, dar marea majoritate a consumatorilor de cinema din Cluj sunt tineri, foarte tineri. Pentru ei Nastassja Kinski e uitare. Filmul care a făcut-o celebră e pentru ei un fel de muzeu în care cei mai mulţi nu intră niciodată pentru că există suficiente pelicule pe care să le consume acum, imediat, mai potrivite aşteptărilor şi mentalităţilor lor. Ar fi fost mai de apreciat echilibrul demn al unei doamne experimentate la cei 54 de ani ai săi, cu experienţa ei de viaţă, împărtăşită frumos spre exemplul pozitiv celor mai tineri, care caută modele în ea. Să zicem că n-a fost să fie! Păcat! Uneori ar trebui să ne amintim cu toţii cine suntem în raport cu lumea. Inclusiv fostele dive ale cinematografului! Iar persoanele de faţă se includ întotdeauna.
La bună recitire!
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
