Otrăvește-mă cu dulceață, naiba să te ia! Înfige-ți colții în gâtul meu, uite, l-am dezgolit, ești mulțumit acum?
Am stat cu spatele, aplecată, învinsă de vorbe aruncate… vorbele tale… È™i le-am cugetat… pe rând. Și m-am gândit… ce ascundeau? Ce impuls tâmpit È™i nemeritat le-a aruncat? Crezi că am stat să-È›i găsesc scuze? Cu siguranță, nu! M-am umplut de gânduri negre, am stat cuminte să adun cât mai multe, apoi le-am aruncat spre tine, sigur, unul, cel puÈ›in, s-a potrivit. Ah, ce bine m-am simÈ›it după aceea! M-am eliberat, eram… ca o fecioară eliberată de blesteme.
AÈ™a, visează-mă, am simÈ›it! Pluteam în noapte, în cămaÈ™a neagră, moale, transparentă, scurtă… printre oameni adormiÈ›i, chipuri surâzătoare, coÈ™maruri întunecate È™i trupuri încolăcite… le-am ocolit cu grijă È™i, la un moment dat, am simÈ›it liniÈ™te. Una apăsătoare, care aÈ™tepta. Am plutit în vârful picioarelor, era întuneric, nu vedeam nimic, doar simÈ›eam. Mirosea a… aÈ™teptare. Era ceva familiar È™i m-am oprit acolo. Ploua. Și-am stat să mă ude, meritam din plin stropii grei. Nu mai puteam pluti È™i-atunci mi s-a făcut frig. Și am intrat sub pătură, lângă tine. Nu m-ai simÈ›it, nu te-am văzut. Èšineam ochii închiÈ™i cu încăpățânare, simÈ›eam, cumva că, dacă îi deschid, visul din vis se va destrăma È™i voi cădea în gol. Dar n-am căzut. Căci te-ai trezit.
M-ai simÈ›it udă È™i, instinctiv, m-ai împins departe. Cu înverÈ™unare, am revenit. Nu străbătusem atâtea vise doar ca să fiu… izgonită. M-am urcat din nou. Și m-ai simÈ›it. Èši-ai înfipt dinÈ›ii în gâtul meu, veninul tău mi-a curs în sânge È™i-am devenit a ta. Supusă. Cuminte. Și răzbunătoare. Èši-am stat în aÈ™ternut, fără cămașă, să mă foloseÈ™ti cu sălbăticie, eu nu È™tiam, aveam ochii închiÈ™i È™i nu-i voiam mari. Am aÈ™teptat stins, am zâmbit chiar, È›i-am È™optit dulce, È›i-am răspuns înverÈ™unată de dor, m-am încărcat cu mângâieri păgâne, puterea mea creÈ™tea, creÈ™tea… Și ne-am zvârcolit într-un vârtej ameÈ›itor, părul ud mi se lipea de față, simÈ›eam că mă sufoc, că sunt sub vrajă, că nu mă pot trezi…
Și am clipit. Lumina dimineÈ›ii poposise pe faÈ›a mea. Mi-am simÈ›it genele ude È™i am dus mâna la gât. O, da, mă otraviseÈ™i, nu a fost vis… Acum respirai în mine. Și te-am lăsat.
Guest post by Arestatul fără umbră
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
