Stau în vârful patului cu laptopul în brațe și mă uit pe geam. La doi metri sub geam am o tufă uriașă de liliac mov și mă gândesc cum să “împrumut nerambursabil” câteva crengi. Rămân cu gândul pentru că în zona asta se iau de pe stradă doar gunoaie (dacă le găsești) și se duc la tomberon. În rest… paradisul perfect.
Vorbesc și scriu fix cu aceeași oameni cu care am comunicat tot timpul. Cei care nu aveau timp au dispărut demult din lista mea de Crăciun. Desigur, acum și-au amintit de mine. Desigur, acum eu am alte priorități. Erau cei care mă judecau și condamnau. Ce naiba faci? Cu ce îți umpli timpul? Nu te plictiseșți? Avea al meu bărbat o vorbă: te plictisești doar dacă vrei; dacă nu, mereu găsești ceva de făcut.
Stați de patru săptămâni în casă și vă plângeți de plictiseală? Nasol. Erați șmecheri deținători de firme de intermediere “iau de la prostul ăla cu 2 lei și vând cu 5”. Cool. Doar că prostul acum s-a adaptat și produce în continuare, vânzând chiar fără tine. Nasol.
Recomandarea sezonului: ar trebui să te reinventezi. Really? My dear, de când mă știu fac asta. Mai știi când te întrebam obsesiv “când ai făcut ultima oară ceva pentru prima oară’? Mă flituiai repede cu un “n-am timp de prostii d’astea”. Na, poftim acum ai timp. Nu îți mai pune nimeni la dispoziție proceduri și pași automați de urmat și trebuie să gândeșți cu propriul cap? Ups. Când aveam o problema la care nu găseam soluție și mă duceam cu jalba-n băț la șef pentru soluția supremă, iar el îmi răspundea scurt “use your imagination”, mă enervam. Uite, acum îmi folosește.
Nu am știut niciodată să gătesc. Nu știu nici acum chiar dacă mă mai chinuie talentul câteodată. În schimb pasiunea vieții mele a rămas aceeași: să îmi schimb locuința la maximum trei ani. Iar între timp să reașez mobila existentă prin casă; cel puțin o dată pe lună. Aș putea lejer să fiu consultant în acest domeniu. De la caută locuința până la pus florile preferate în vază.
Unde sunt acasă? Oriunde și nicăieri între patru pereți. Când am chef de dus, mă sui în mașină. Nu destinația o vânez, nu o plajă sau un munte. Șofatul pur și simplu mă relaxează. Asortat sau nu cu muzică. Îmi lipsește șofatul în Bucureșți: îți provoacă reflexele, atenția distributivă și imaginația în a găsi un loc de parcare. La mine, e plictisitor: toată lumea respectă fără excepție regulile de circulație, de schimbare a benzii de mers, de semnalizare, iar locul de parcare este întotdeauna gol.
Întotdeauna mi-a plăcut să citesc. Singurul detaliu care s-a modificat în ultimul timp a fost tranziția de la cărțile în format fizic la cele în format electronic. Din cauză de spațiu, buget și acces relativ greu la cărți. Nici răbdarea nu a fost vreo piesă de rezistență în viața mea. Livrarea durează prea mult, iar eu vreau ieri. Am descoperit chiar domenii de care nu știam și care mă fascinează. Găsesc mereu ceva de învățat și studiat in deep.
Și scriu. Cu stiloul pe caiet. Am un prieten, picătura chinezească.
“ – Dar eu vreau scrise de tine. Cu stiloul, dacă se poate, și în original.
Să pot să scot la licitație manuscrisul peste ani, când o să fii vestită
Nu răspunzi la asemenea provocări?”
Vezi tu, dear, părerile mele nu-s cele mai ortodoxe și nici cele mai ușor de înghițit. Nu pot să procesez “așa face toată lumea” fără să înțeleg exact “what is behind” și nici teoria conspirației nu mă reprezintă. Am o alergie maximă la “trebuie”. Și încalc regulile care nu au sens pentru mine. Evident, nu fac public asta. Se va găsi mereu câte unul “mai catolic decât Papa” să vină cu sugestii, recomandări și sfaturi. Îmi pasă? Nope.
Se recomandă, în ultimul timp, să te îmbraci frumos chiar dacă stai în casă, pentru ridicarea moralului. Mno, eu când făceam asta mi se spunea că sunt overdressed. Nu am înțeles niciodată sentimentul de libertate pe care ți-l oferă un tricou rupt și lălău. O fi, nu zic nu, dar not my circus. Acum să nu va închipuiți că stau în casă în costum sau rochii de seară. Recunosc că makeup-ul nu îmi lipsește, chiar dacă sunt singură în casă. Îmi place să dau ochii cu cineva plăcut în oglindă. Și da, îmi beau cafeaua la geam, pe tocuri.
Deci cum e cu plictiseala? Sau cu reinventarea?
Liebe Grusse,
Gabriela
Pe Gabriela o găsiți toată aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Un apartament într-un ansamblu rezidențial – cea mai bună alegere
UMOR! Lucruri care sunt diferite în Europa (după americani)
Am cunoscut-o pe cea mai nefericită femeie fericită
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
