Mulțumesc.
Pentru cozonaci și cartofi prăjiți. Cei mai buni din lume. Pentru că m-ai învățat ceasul. Pentru orezul cu lapte și dulceață. Pentru poveștile din armată. Pentru adevărul despre comunism. Pentru cântece și dansuri. Pentru muzica populară dată tare, de o auzeau și vecinii. Pentru cum îl mângâiai pe Otto pe cap. Pentru cum ai crescut-o pe mama, bărbată, dar feminină. Pentru strugurii din grădină. Și pentru morcovi. Și pentru gutui. Pentru cum curățam porumb împreună când eram mică. Pentru că n-ai țipat la mine niciodată. Pentru acel „Succes!” de dinaintea fiecărui examen. Pentru „Drum bun!” de fiecare dată când plecam de acasă.
Pentru cum mi-ai zis mereu că tu ești mândru de mine. Pentru cum voiai să știi cine e fiecare persoană pe care o aduceam acasă, să știi tu dacă mă supără sau nu. Pentru înjurăturile amuzante. Pentru cum veneai la mine să vezi dacă mi-e frică atunci când era furtună. Pentru gloanțele din război și toate monedele vechi pe care mi le aduceai pentru colecție. Pentru că nu mă pupai și nu mă luai în brațe, că știai că nu îmi place. Pentru că mi-ai zis mereu că tu nu-l primești pe popa în curte și, să știi, n-a intrat la tine în curte. Am avut eu grijă. Promit să am grijă de pisici.
Și n-o să port doliu. Și n-o să-mi moară nici umorul.
Guest post by Casandra
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
