Când îți cade cineva cu tronc, încep și sinapsele să înnebunească. Iar când nu știi mai nimic despre acel cineva, este haos total.
Acum trei săptămâni, am ieșit după multă vreme în club. Într-un oraș nu tocmai mare, cunoști în general persoanele care frecventează locul, iar când apare un chip nou, îl zărești fără doar și poate.
Zeus și Adonis ar fi geloși cu siguranță pe acest tip. Brunet, părul puțin lung și aranjat cu atenție, cu puțină barbă, înalt de vreo 1,90 și cu o constituție sculptată în acel mod de nici prea mult, dar destul cât să sucească minți.
Misteriosul avea niște gesturi deosebit de controlate, de la zâmbet la felul în care își ducea paharul la gură. Cu mâna pe inimă spun că orice doamnă sau domnișoară ar fi întors capul după el.
Nu îl mai văzusem niciodată. Îmi acaparase toată atenția ca într-o hipnoză bine exersată. Prea mult mister. O întrebare pe ici și pe colo, nimeni nu știe nimic, iar cei care știau ceva, nu știau ce trebuie.
Următoarea săptămână merg, cu dorința de a-l revedea. Era acolo. La fel de frumos și de intangibil. M-am gândit în sute de feluri cum să îl abordez, dar niciunul nu mi se părea potrivit. Deja îmi simțeam sângele galopând prin vene și nu știam ce dracu să fac să aflu cine mama lui e acest misterios frumos și cuceritor. Niciodată nu am dus lipsă de tupeu, însă în fața lui totul părea penibil și fără reușită. Am plecat spre casă cu gândul că deh, e doar un bărbat și poate nu o să îl mai revăd.
Următoarele zile, ca o obsedată nebună, mi-a fugit gândul doar la bărbatul misterios. Voiam să îl abordez cumva, chiar și cu riscul refuzului și al penibilului. Am vorbit cu prietena mea să mergem din nou următoarea sâmbătă, poate vine iar. A venit. La fel de frumos, intrigant și misterios de-ți face creierul să joace sârbe cu hormonii și adrenalina ta. Idee de moment, scriu un bilet: ”Mă intrigi de trei săptămâni. Fă să conteze. A.”
Mesager, prietena mea, care e jumătatea lui la înălțime, dar cu tupeu fantastic. A primit biletul, ea transmițându-i că persoana care i l-a trimis e în capătul celălalt al localului. Eu, cu inima în febră, ca o adolescentă la prima dragoste, și cu pulsul mult prea mare.
Mister a început să caute cu ochi întrebători prin local, totuși văzând-o și pe prietena mea lângă mine, iar eu uitându-mă exact în ochii lui. Ori nu și-a dat seama, ori nu a vrut să își dea. Mă enervam deja și tot nu mi-am găsit tupeu să merg la el. Iar cum karma is a bitch, a trebuit să plec. Trec prin fața lui, zâmbesc cu subînțeles și ies. Nu voiam. Nu trebuia. Fuck, fuck, fuck! Schimbăm planul. Trimit mesaj unui cunoscut, angajat al clubului să noteze numărul meu și să i-l ducă. Penibil sau nu, asta e. Ce o fi, o fi.
Nu știu dacă această chestie spontană a fost prea copilăroasă, însă voiam să îi trimit mister-ului niște mister. Scriu asta chiar a doua zi, seara și încă nu a sunat. Râd singură de ce am putut face, parcă aș avea 15 ani. Însă, dacă a fost cât de puțin intrigat, poate face un pas înainte.
N-am văzut niciodată atât mister la un bărbat și atâta je ne sais quoi. Cred că ați fost și alții în situația asta, să vreți cu orice preț să interacționați cu o persoană care v-a făcut genunchii jeleu numai prin prezența copleșitoare. Și parcă e făcut să iți pierzi ideile și încrederea fix atunci, parcă își bagă un drac coada. Nu sunt eu vreo Cosânzeana, dar tot iau o piatră în gură și mă duc la el. Dacă o să îl mai revăd. Ce îi spun, ce-o vrea Domnul să debiteze mintea mea atunci. Dacă se lasă cu ceva bun, vă povestesc și continuarea. 😊))
Guest post by A.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Femeile în airsoft: schimbarea dinamicii într-un sport dominat de bărbați
Amintiri dintr-o altă viață (1)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
