“E abia miezul nopții”, se gândea Michelle, “dacă plec acum, ajung repede acasă, la ora asta nu e trafic. Aș mai putea să prind câteva ore de somn”. Dar știa că nu se cade să plece. În primul rând, băuse. Nu mult, dar suficient cât să nu o mai deranjeze mâinile neîndemânatice ale lui Gelu pe pielea ei proaspăt epilată. Apoi, ce scuze să invoce? Că a uitat fereastra deschisă și se teme de hoți, că a uitat să lase mâncare pisicii? Basme de adormit copiii, nu bărbații care ar putea sa fie bunici. Care bărbați adorm și fără basme, constată ea, privindu-l pe Gelu care sforăia când mai viguros, când mai anemic, în somnul lui cel mai probabil fără vise.
Știa că o așteaptă o lungă noapte albă. Nu își găsea locul în patul acela impersonal, în camera aceea prea caldă, lângă bărbatul acela care i se părea atât de bătrân și atât de străin. Măcar dacă și-ar fi adus perna ei de acasă, cum știa că face o colegă de-a ei chiar și când pleacă în străinătate. Sau măcar dacă și-ar fi adus o carte. Gelu are puține cărți în casă și acelea au fost probabil uitate de alte femei care s-au grăbit să plece. La gândul asta i se face milă de el, oare înțelegea că femeile acelea se plictiseau lângă el? Și în același timp i se face milă de ea însăși, oare așa va fi de acum încolo viață ei? Fără pasiune, fără emoții și cu vagi senzații numai după minimum două pahare de vin? Vai ce durere de cap va avea mâine…
Îl privește din nou pe Gelu, acum nu mai sforăie. Dacă a murit? Îl atinge ușor, vede că respiră, îi vine inimă la loc. Își retrage repede mâna, pijamaua lui e jilavă. Normal că transpiră când în cameră sunt 30 de grade, dar el a avertizat-o că asta e temperatura perfectă pentru el, altfel răcește.
Se gândește la dormitorul ei răcoros, la așternuturile ei albe, la cartea neterminată de pe noptieră. Da, nu va sta până la prânz, va pleca dimineață devreme, va găsi ea o scuză plauzibilă.
Bietul Gelu, cât de singur trebuie să se simtă de fiecare data când o femeie se grăbește să-i iasă din casă. Dar parcă ea cum s-a simțit când a trebuit să-i spună lui Alex să plece? Ca și cum ar fi murit pe jumatate. Uneori îi e atât de dor de el, de trupul lui tânăr, de gesturile lui pline de tandrete… Închide ochii și aproape că simte căldură lui Alex, mâna lui mângâindu-i părul, respirația lui în ritmul respirației ei. “Dormi, iubita mea”, obișnuia să-i spună, “te rog să visezi frumos de data asta”.
Adoarme cu un zâmbet, când tocmai se crăpa de ziuă.
Când se trezește, Gelu e lângă ea. E proaspăt bărbierit și poartă altă pijama. A făcut cafea și mirosul plăcut a inundat cameră caldă. “Neața, draguțo, ai dormit bine? Eu nu am dormit toată noaptea”, îi spune el sorbind cu zgomot din cafea, “ți-am vegheat somnul, ești atât de frumoasă chiar și când dormi. Mai devreme zâmbeai, m-ai visat, nu-i așa?”.
Citiţi şi
Garderoba capsulă de iarnă pentru un tânăr adult
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
