După multe ezitări şi mult timp de gândire, am hotărât să vă împărtăşesc experienţa mea, chiar dacă nu ştiu ce aş mai putea adăuga la ceea ce s-a scris despre relaţia cu un psihopat, dar, poate, va folosi cuiva. Eu am citit târziu articolele de pe catchy care, cu siguranţă, mi-au fost utile, chiar tardiv, m-au ajutat să îmi luminez mintea şi să înţeleg lucruri pe care, până atunci, nu le vedem dintr-o asemenea perspectivă.
Mă învinovăţeam, credeam că aş fi putut face mai mult, că poate am greşit, că am fost prea sensibilă, dar apoi am înţeles că orice aş fi făcut nu aş fi reuşit să îl mulţumesc pe acel om, că nu eram „unică” şi „specială”, că nu aş fi putut eu să îl schimb. Oare de ce noi, femeile, credem că ceea ce nu au reuşit cele dinaintea noastră noi vom putea, că suntem mai grozave şi pentru noi va deveni alt om?
L-am cunoscut într-o zi de primăvară, la recomandarea unei prietene: om bun, harnic, dar singur, „nu reuşeşte să îşi găsească jumătatea” (ooo, dar câte jumătăţi a avut, foste soţii, foste amante, foste iubite, cum s-ar zice lăutăreşte „fără număr”, confirmate unele chiar de el, cu poze, relatări, unele intime, mândru povestindu-le).
Ce este drept, la prima întâlnire a adugat la profilul lui căsniciile, copiii, dorinţa de a face o firmă şi o căsuţă din lemn, omiţând să spună şi cu ce bani le-ar realiza.
În prima fază a relaţiei eram frumoasă, foarte deşteaptă („dintre toate cu câte am fost (!) tu eşti cea mai deşteaptă”), eu ştiam cum să mă comport cu el, nu ca celelalte nebune, geloase, posesive, doreau doar plimbări, le numea „traseiste”, nu voiau relaţii serioase şi căsătorie.
Cererea în căsătorie a venit foarte repede, la două luni după ce ne-am cunoscut, chiar de ziua mea, acesta fiind modelul şi cu predecesoarele; l-am refuzat spunându-i că este mult prea repede, iar atunci l-am văzut pentru prima dată fără mască: i se citea furia în priviri şi câteva zile nu şi-a putut ascunde-o (în general, bărbaţii fug de căsătorie, dar pentru aceşti psihopaţi este un scop important).
Căsătoria este, așadar, un scop pentru acești bolnavi, așa cum sunt și planurile lipsite de realism, care trebuie să se întâmple repede, așa cum este și învinuirea partenerei, nerecunoaşterea adevărului chiar şi atunci când tu nu te mai opreşti, prezentându-i dovezi. Te privește în ochi şi îţi spune „nu e adevărat” şi crezi că mintea ta o ia razna şi te întrebi dacă nu cumva exagerezi sau dacă nu cumva chiar „are dreptate”.
Ulterior, am găsit mesaje mai vechi prin care i se confesa unei prietene despre un plan ce nu îi ieşea şi începea să îl obosească, când l-am întrebat despre ce plan era vorba, mi-a răspuns că planul era să se căsătorească cu M., o fată cu care avusese o relaţie timp de trei luni, dar, bineînţeles, era o curvă şi nu dorea o relaţie serioasă. Femeia, după o scurtă perioada de timp, l-a dat afară din casă, sătulă de jignirile lui.
Îmi spunea că este absolvent de TCM, că a terminat Dreptul, că a lucrat la SRI, dar adevărul reieşea din „CUM IEŞTI”, din „MERODENII”, din „BENOCLU” …că abia terminase o şcoală, cu chiu cu vai, iar alături de greşelile gramaticale stătea un vocabular extrem de vulgar.
Inventa şcoli, locuri de muncă, îşi ponegrea fostele, pe mama-să care, săraca, îşi dorea să scape de el din casă, dar, sigur, nici să se încurce cu oricine, nora trebuia să aibă casă, serviciu, bani şi să le ofere fiului său, el neavând nimic de oferit, doar pretenţii.
Deci, vorbe, minciuni, unele minore, fără scop, planuri nerealizabile, schimbări bruşte de dispoziţie, afirmaţii care se schimbau în câteva minute în altceva, la un moment dat nici eu nu mai ştiam dacă era adevărat, dacă am auzit spunând acel lucru sau doar mi s-a părut.
Eram tot timpul într-o stare de incertitudine, îi găseam mesaje pe site-uri matrimoniale şi îmi spunea că nu este adevărat, îl sunau foste iubite şi nu recunoştea (ulterior am aflat că el le suna şi le spunea ce singur şi trist este), îi plăcea să provoace gelozii între partenere, el pozând în victimă şi având mereu femei de rezervă.
Ce vreau să vă spun este că a reuşit să mă transforme într-un om neîncrezător, extrem de suspicios şi acestă stare este foarte grea pentru psihicul unei femei îndrăgostite, dar tocmai joaca de-a şoarecele cu pisica îl făcea fericit, după cum îmi spune că „îmi place să te fierb”.
La scurt timp, am trecut într-o altă etapă: cea a jignirilor, a umilinţelor, a insultelor, nimic nu îl mulţumea, îmi reproşa „nu ştii să te porţi cu mine, nu ştii să fii femeie, nu ştii să faci fericit un bărbat”. Cu cât vedea că eu îl iubesc mai mult, cu atât el mă umilea mai mult, spunând că indiferent ce mi-ar face, eu am să îl iert, iar cel mai frumos compliment adresat mie era curvo. Niciodată nu recunoștea când greşea şi numai eu eram vinovată, el fiind absolut nevinovat sau numai „provocat”.
Mă transformam pe zi ce trece, dintr-o femeie respectată, veselă, fericită, într-o tristă, cu lacrimi mereu în ochi, fără vlagă. Îmi puneam mereu întrebarea DE CE SUPORT, de ce am coborât atât de jos, de ce accept atâta umilinţă de la un om fără educaţie, fără şcoală, fără bani (deci nu că aş fi avut un interes material), iar răspunsul era, invariabil, acelaşi: ÎL IUBEAM.
După fiecare ceartă, se purta frumos o scurtă perioadă de timp, flori, prăjituri, ieşiri în afara oraşului, apoi revenea cu „HAI SĂ NE CĂSĂTORIM, HAI SĂ FACEM CASĂ” (dar el abia trăia de azi, pe mâine şi mă acuza că nu vreau să cumpărăm teren şi să facem căsuţa).
Se joacă cu mintea ta, alternând zilele în care îţi este alături, te sprijină, îţi dă senzaţia că are sentimente faţă de tine, cu cele în care, total schimbat, te ignoră, te acuză, te umileşte, iar această suferinţă a ta provocându-i o adevărată plăcere, o imensă bucurie, mergând până la excitare.
Era plin de încredere în sine şi a , la un moment dat, şi explicaţia pentru care mama mea nu îl plăcea: „simte că îi sunt superior!!”, se considera frumos, iar femeile, citez, „se bat pe mine”.
În faţa prietenilor se purta foarte frumos cu mine, iar ei nu mai înţelegeau ce motive determinau desele despărţiri, ulterior am aflat că el le spunea că eu sunt cauza. Eu şi gelozia mea imensă, posesivitatea, călcându-mi în picioare reputaţia.
Văzându-mi postările pe facebook, m-a contactat o doamnă, zicând: nu merită, hai să îţi spun eu cine este acest bărbat, în timp ce umbla după tine, venea la tine în casă, stătea la masă cu tine şi familia ta, dorea să se mute la tine, el locuia la mine, m-a trimis să caut verighete, vezi, Doamne, să îmi aleg modelul, îmi sugera să îmi vând apartamentul şi să ne construim o căsuţă, deci …fericită m-a făcut şi pe mine, tot aşa, cu jigniri, umilinţe, cu ţipete, cu pumni în masă… în căsătorie m-a cerut şi pe mine şi tot de ziua mea… este un om toxic şi trebuie să te îndepărtezi de el. Norocul meu ai fost tu, a mai adăugat doamna, şi, cum se spune, dacă doreşti să te răzbuni pe femeia ce ţi-a furat iubitul, lasă-o să îl păstreze, dar eu nu ştiam că el nu era singur cum pretindea atunci.
Bineînţeles că i-am mulţumit, dar m-am crezut mai grozavă, am crezut că îl pot schimba, că o să fie altfel cu mine.
Nimic mai fals, deveneam din ce în ce mai dependentă de el, îl ameninţam că ne despărţim, că nu mai vreau să îl văd, dar eram ca un căţeluş în preajma lui… şi chiar şi atunci când am descoperit mesaje prin care apela la diverse persoane să îi facă cunoştinţă cu alte femei, le trimitea poze cu el pentru peţit, tot nu am renunţat de parcă mândria mea murise şi o şi îngropasem.
Bineînţeles, când i-am reproşat, mi-a zis „şi ce este cu asta, eşti nevasta mea?”.
Duceam o luptă între inima şi mintea mea, o luptă dureroasă, iar, la un moment dat mi-am dat seama că am nevoie de ajutor şi am apelat la consiliere psihologică. Psiholoaga mi-a pus diagnosticul de depresie, mi-a dat tratament, dar nu mi-a spus că una din cauzele stării mele poate fi această relaţie, abia după ce am descoperit articolele de pe catchy am înţeles cu ce fel de om am stat alături.
Şi cum norocul predecesoarei mele am fost eu, norocul meu l-a reprezentat o domnişoară drăguţă, singură, mai tânăra şi suferind de o boală gravă. Deci, victima perfectă.
O perioadă de timp am fost toţi trei în acastă ecuaţie, dar, depistând necunoscuta, am spus STOP JOC şi, pentru prima dată în lungul şir de despărţiri şi împăcări, el nu a mai revenit cu telefonul.
Iniţial, am vrut să o avertizez pe fată, dar am renunţat, convinsă fiind că nu m-ar fi ascultat şi aş fi părut doar o femeie abandonată şi geloasă, nebună, aşa cum le descria şi pe celelalte; în scurt timp, a cerut-o în căsătorie şi ea a acceptat, crezând că, în sfârşit, a găsit un bărbat serios, ce nu fuge de responsabilităţi, ba, din contră, cunoscându-i situaţia, îi este alături.
Bănuiesc că i-a mulţumit lui Dumnezeu că i l-a trimis, dar cred că nu va trece mult timp până va realiza că i l-a dăruit celălalt (depinde şi de gradul de naivitate, de disponibilitatea şi de disperarea emoţională a fiecăreia). Ea nu a bănuit pe câte femei le-a pețit, le-a minţit, le-a abandonat şi poate crede şi ea, ca şi mine şi ca altele, că este specială …unică …şi că de ea nu se va plictisi.
Eu îi doresc să aibă dreptate, dar este cel mai rău lucru care i se putea întâmpla, să găsească un om capabil să se joace cu mintea şi cu sufletul ei, când are nevoie de linişte şi de încurajare.
Am scris aceste rânduri pentru a va face să înţelegeţi că uneori, indiferent cât de puternică, independentă, sigură pe tine eşti, poţi găsi un asemenea specimen care să te doboare sufleteşte şi să ajungi să îţi pui la îndoială sănătatea mintală.
Dragile mele, singurătatea nu trebuie să fie o scuză a acceptării relaţiilor toxice şi nu trebuie să staţi în ele, crezând că îl veţi schimba pe omul de care v-aţi îndrăgostit, singurul lucru bun pentru voi este să vă îndepărtaţi de el, oricât de dureros ar fi şi oricât de mult sufletul v-ar sângera.
Guest post by Lorelei
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Despre bărbați, cu luciditate: ce a mai rămas din promisiunea unei relații
Îi zici destin, o faci. Și apoi?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
