Uităm să mulțumim însă în fiecare dimineață pentru miracolul ce ni se oferă, de a vedea, din nou, soarele, ploaia, un nor, un zâmbet de copil. Aceasta este minunea cea mai mare, că ni se dă șansa de a renaște în fiecare zi. Iar dacă nu vom ști cu adevărat ce trebuie să apreciem și ce anume să ne însenineze fața, pierdem zi după zi. Fiecare clipă, fiecare minut contează, dar nu realizăm asta decât atunci când le simțim lipsa. Risipim momente, ore, vieți în căutare de neajunsuri. Afară plouă, suntem triști și posaci poate, dar ați văzut vreodată cât de frumos e un trandafir înrobit de picături, de mici bobițe de cristal?
Nu găsim întotdeauna motive pentru a fi fericiți, dar v-ați uitat în ochii unui copil extaziat că strivește în palme prima lui frunză uscată? Când nimic din apropierea ta nu-ți mai oferă satisfacție, ieși în natură și-ai să te-ntorci cu un preaplin de frumusețe, gingășie și culoare. Nu trebuie să cauți nimic deosebit, ci doar să ai ochii deschiși și să observi, să fii prezent. Uităm deseori să ascultăm muzică, să dansăm, să căutăm toate acele lucruri care ne fac sufletul să vibreze, simțindu-ne mult prea obosiți.
Evităm să întâlnim oameni, evităm să ajutăm, să ne implicăm, evităm să trăim, să înfruntăm, evităm să fim. Imortalizăm totul în fotografii pe care le afișăm ostentativ, fără a ne întreba ce ne rămâne cu adevărat pe retină și unde ne vom găsi amintirile în lipsa unui calculator. Ne îmbuibăm mintea cu tot felul de informații, când ar trebui să o lăsăm liberă, să aleagă ceea ce consideră că e de reținut. Forțăm limitele unei existențe normale și apoi ne mirăm de ce murim intempestiv.
Pe Carmen o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! ? Trimite-ne textul pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
