Am citit recent un interviu cu regizorul Cristian Puiu şi mi-a atras atenţia răspunsul său la întrebarea „De ce nu sunt regizoare de film de succes în România?”. Ca mamă de trei copii, cu alte cuvinte în calitate de femeie care se identifică aproape total cu rolul său de părinte, primele cuvinte mi s-au părut emoţionante. Aşa sunt mamele, se emoţionează repede şi intens, mai ales dacă este vorba de statutul lor de „creatoare de viaţă”. Da, domnule Cristian Puiu, este „o chestie enormă” să fii mamă şi o bucurie incomparabilă! Însă de aici până la a afirma că „Multe femei care reușesc în carieră nu au copii sau sunt niște mame lamentabile” e cale destul de lungă.
De ce oare nu ne lasă bărbaţii pe noi să hotărâm dacă vrem să fim altceva mai mult decât născătoare şi îngrijitoare de copii? De ce cred bărbaţii că a fi mamă te limitează ca femeie, ca om în cele din urmă? Cumva maternitatea ne ciunteşte din creier şi atunci nu mai putem gândi, face, crea altceva în afara jobului – ce-i drept, foarte solicitant – de menajeră, bucătărească, baby-sitter, îngrijtoare, infirmieră şi câte şi mai câte nu presupune să fii şi să faci când eşti mamă?
Cu părere de bine vă contrazic şi vă arăt nenumărate mame (cu trei şi patru copii) care au cariere strălucite sau afaceri de succes. Pentru că a avea copii nu este o frână în viaţă pentru mame, ci, dimpotrivă, o inspiraţie. În plus, odată ce copiii părăsesc „cuibul” ce ar trebui să se aleagă de acea mamă care nu poate să facă altceva decât să fie mamă? Trece la rolul de soacră/bunică, 100% în slubja copiilor săi, până la moarte, nu? Nu zic să nu-i ajute (şi pe mine mă ajută mama şi soacra-mea), dar asta nu înseamnă că acea femeie este sclava alegerii sale de a deveni mamă, anulându-şi restul aspiraţiilor/dorințelor/nevoilor din momentul în care şi-a ţinut pentru prima dată pruncul în braţe.
Femeile nu se „vexează” şi statutul de mamă nu presupune, în mod normal o „reducere”. Dimpotrivă. Mamele nu doresc decât să le fie recunoscut şi respectat statutul de femeie care, pe lângă maternitate, presupune mult mai multe (într-un timp mai modest ca întindere, ce-i drept). Statutul de mamă le deschide orizontul şi, deşi la umple sufletul, le permite să-şi continue evoluţia spirituală sau profesională, în funcţie de cum alege fiecare (sau, de ce să nu o spunem pe aia dreaptă, de cum viaţa le obligă uneori să aleagă).
Dacă liderii de opinie masculini contemporani nu numai că sunt blocaţi în mentalităţi medievale, dar şi le şi susţin în mod public, ce pretenţii să mai avem de la restul bărbaţilor? Pe care îi încurajaţi şi îndreptăţiţi cu astfel de afirmații să-şi privească soţiile ca pe fiinţele a căror unică menire este creşterea copiilor, îngrijirea casei şi, implicit, servirea bărbatului?
Poate că domnul regizor de faimă internațională nu a intenționat o declaraţie sexistă, mai ales că interviul era despre cariera şi filmele sale, nicidecum despre statutul mamelor în societate, poate că a vrut să le aducă un omagiu, încercând astfel să „justifice” legitimitatea întrebării, poate că… cert este însă că rezultatul a fost cu totul altul şi sper să nu fiu singura mamă care a simţit nevoia să-i dea o replică. Pentru că tăcerea noastră nu ar fi nimic altceva decât aprobare și poziția ghiocelului. Pentru că tăcerea noastră ar însemna că suntem prea adânc băgate cu nasul în scutecele copiilor noştri pentru a mai ști ce se întâmplă în lume și a mai putea gândi. Ceea ce, iată, nu este adevărat.
Și, în încheiere: n-om fi multe regizoare de succes, dar ia încercați să faceți niște filme de succes fără femei!
Pe Cristina o găsiţi şi aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Ce să scriu în CV la competențe și abilități sociale
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
