Fostul căpitan SS Erich Priebke nu-şi găseşte şi nu-şi merită liniştea eternă. Sigur a fost blestemat pentru răul făcut. A încetat din viaţă pe 11 octombrie şi nu se găseşte o soluţie viabilă pentru înmormântarea sa.
Germania (ţara de origine) refuză, Argentina (ţara unde a trăit ascuns, întemeind o familie) nici nu vrea să audă…Toate tentativele şi încercările diplomatice au eşuat. Locuia pe teritoriul Italiei din 1995, când a fost extrădat din Argentina şi judecat pentru crime de război.
Condamnat la închisoare pe viaţă, îşi executa pedeapsa la domiciliu, având în vedere vârsta (a decedat la 100 de ani). Cine a fost?! Un diavol nazist! Unul dintre cei mai mari.Vinovat de plănuirea şi executarea unei acţiuni de „pedepsire“ în masă. Practic, după ce 33 de soldaţi din compania SS „Bozen“ au fost eliminaţi de către un grup de partizani, a urmat răfuiala. Legea nescrisă a războiului lor cerea sânge. De zece ori mai mult decât cel pierdut.
Au fost ucise 335 de suflete, trase cu forţa din casele lor, mitraliate şi aruncate la groapa comună ( Fosse Ardeatine). Nu a contat nimic; cea mai bătrână doamnă ucisă avea 90 de ani, cel mai mic copil avea doar o lună de viaţă. A fost întrebat la proces… de ce 335?! Dacă ar fi aplicat legea lor internă… ar fi trebuit să fie 330 de victime! De ce erau mai multe?! A răspuns liniştit că…nu mai contau 5 în plus… Ceea ce a şocat mereu opinia publică a fost această linişte a lui… A negat mereu ororile războiului, nu a avut remuşcări niciodată. Pentru Priebke… totul s-a desfăşurat în mod corect.
Autorităţile tuturor ţărilor implicate refuză corpul său, de teamă că locul de veci ar putea deveni punct de întâlnire pentru neofascişti Că ar putea duce la instigarea la violenţe. Şi temerea e întemeiată. Se găsise o soluţie de compromis, o mică localitate în apropierea Romei, care accepta să rezolve problema. Cimitir disponibil! Au ieşit scântei, lupte şi represalii… grupul antifascist, rude ale victimelor care-l vor spulberat în patru zări au înfruntat grupul unor tineri fascişti, care încă îl consideră pe Priebke un căpitan SS de frunte! A trecut o săptămână deja. Între timp… sicriul a fost transportat la aeroportul militar din Roma… şi s-a tot dus. Nu se ştie unde. Ducă-se pe pustii!
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
